BlancheEsprit

The non-life

2011-02-23T02:25:00.011+02:00

- How is to die? The apprentice asked the resurrected prophet.
- Well, first you didn't formulate well the question just because you don't know the sense of the term "non-life". What you call death it wears more the sign of material and of phisical non-being.
- And then, master, how may I find out what non-being, non-life means?
- First of all give up all material things you have, don't bother for tomorrow, nor for parents, nor for friends, nor for your partner, nor for your kids, nor for selling or buying, nor for working in order to gain, nor for sleeping endlessly, nor for wanting the faim. Forgive and help, love as much as you can, taste life's metaphisical experiences because they shall help your soul to evolve, read as much as you can, listen for some good music but the most of all the one of your folks` soul, give from what you have, teach the others to ask for what they need because just one throught another you will get salvation and evolution, eat little from all but don't abuse, because a full belly will aggravate your thinking.
- But master! How could I ever give up what I acquire in so many years? How could I not think about tomorrow? Too-wise master, my body requires me fine pleasures...
- Nothing is forbidden and not everything is useful! And remember: "the one that has ears shall listen"...
- My friend, how should I know what will be useful in the non-life`s infinity?
- First you need to put in your luggage alot of will to teach and learn. This is how things are:
In non-life from which I come time does not exist, nothing from what you feel here as a minut, second or hour you won't find there. You won't be constrained by an exact hour to reach a bus or some work. Nor the space will be a problem because it will be enough for you only to wish to go somewhere and not even in a second (as you calculate a second here, because you won't feel it there) you'll be in the place that you thought of. As for thinking the way you do now, my dear, there's no chance because your brain won't be with you anymore, and your neurons won't help you anymore, so do understand thinking and speaking as energetic vibrations, as a dumb dance heard only by other beings from unseen world which will understand and help you as one of them. If it is for you to acquire in this life as much faith as a small mustard seed and to educate your soul to evolve, in non-life you will feel the people who want to help and the ones who want to harm you, so make the imposible and sculpture the cross on your soul, so that it will lead you to the wood from which it was carved.
Do not get scared if you'll pass in the non'life in a painfull or excrutianting way, you will have to accept it because this is the way you will contribue to other mortals salvation and your way will be alot more brightfull in the begining's dark. You will be overwhelmed by the non-life's infinity and by the souls' univers you shall meet, by their constelation and if you are evolved enough, by their Sun...
You won't understand the alive people's pain, because for you it will only be a restful sigh...
In your life, if you have accidents, pains or horrifing wounds, don't be afraid to accept them and always remember that your body won't be with you anymore, because it's just an utensil, just a transportation in a unique travel.
Do not make bounds with no vice, with no material thing, with no profession, nor talisman, only with people, as much as you can help them grow spiritually. As more as you gonna be bound with anything as more your entry in non-life will be harder and your ascension lower, because your soul will try to stick to the body's Hades.
- How could I bring another human being to this life, as the travel seems so hard!?
- Oh! This is something else. The purpose of bringing children to this world is not to be proud of them, nor to keep them the prisoners of our unaccomplished dreams. They shall save you by their simple existence even if they will do it unconsciously. You have to know that life is the supreem privilege which was given to us by the Sun's sacrifice and by His Renaissance. Only the human being is truely chosen among earth beings by the fact that he's got the body gift on which he has to watch in order to make his spirit grow.
So, my friend, learn to grow by loving without attaching!

P.S. To a special friend, Patricia Miller! Because the start was given not long ago, now good luck and growth!

Neviata...

2010-11-16T02:03:00.004+02:00

- Cum e sa mori? Intreba ucenicul pe profetul reinviat.
- Pai mai intai, nu pui bine intrebarea tocmai pentru ca nu cunosti sensul termenului neviata. Ceea ce tu numesti moarte poarta mai degraba semnul materialului si al nefiintei lui fizice.
- Si atunci, maestre, cum sa aflu ce inseamna calea nefiintei, neviata?
- Mai intai renunta la tot ce ai material, nu te mai griji de ziua de maine, nici de parinti, nici de prieteni, nici de partener, nici de copii, nici de a cumpara sau a vinde, nici de a munci ptr a castiga, nici de a dormi in nestire, nici de a dori renumele. Iarta si ajuta, iubeste cat poti, gusta experientele vietii cu metasenzorialul caci ele iti vor ajuta sufletul sa evolueze, citeste cat poti, asculta muzica buna si cea a sufletului semenilor tai, daruieste din ce ai, invata-i pe ceilalti sa ceara ce au nevoie caci doar unii prin altii va veti mantui si veti creste, mananca putin din toate dar nu abuza, caci pantecele iti stavilesc gandirea.
- Cum sa renunt la ce am? Cum sa nu ma grijesc de ziua de maine? Prea-inteleptule, trupul meu imi cere gusturi alese...
- Toate imi sunt ingaduite dar nu toate sunt de folos! Si aminteste-ti: "cel ce are urechi sa auda"...
- Prietene, cum sa stiu ce-mi va folosi in neviata infinitului?
- Mai intai trebuie sa iti pui in bagaje multa dorinta de a invata pe si de la altii. Caci iata cum stau lucrurile:
In neviata din care vin timpul nu exista, nimic de ce simti aici ca minut, secunda sau ora acolo nu vei intalni. Nu vei fi stresat de ora exacta de a ajunge la autobuz sau la serviciu. Nici spatiul nu va mai fi un impediment pentru tine caci va ajunge doar sa iti doresti si nici intr-o secunda (asa cum calculezi acum secunda, caci acolo nu o vei simti) vei fi in locul la care ai gandit. De gandit asa cum gandesti acum nu poate fi vorba, dragul meu, caci creierul tau nu va mai fi cu tine, iar neuronii tai nu te vor mai ajuta, asa ca intelege gandirea impreuna cu vorbirea ca niste vibratii energetice, ca un dans mut si neauzit decat de alte fiinte din lumea nevazuta ce te vor intelege si ajuta ca pe unul de-al lor. Iar de va fi ca in viata sa agonisesti atata credinta cat un graunte de mustar si sa iti poti educa sufletul sa evolueze, in neviata vei putea sa simti semenii care vor dori sa te ajute dar si pe cei care iti vor pune piedici, asa ca straduieste-te din rasputeri sa-ti sculptezi crucea pe suflet, astfel incat sa te duca in lemnul din care a fost cioplita.
Nu te speria daca vei trece in neviata intr-un mod dureros sau chinuitor, va trebui sa accepti caci astfel vei ajuta la mantuirea altor muritori si calea va fi mult mai luminoasa in intunericul de inceput. Vei fi uimit de necuprinsul nevietii, de universul sufletelor pe care le vei intalni, de constelatia lor si daca vei fi indeajuns de evoluat, de Soarele lor...
Nu vei intelege durerea celor ce vor ramane in viata, caci pentru tine nu va fi decat un oftat odihnitor...
De vei avea accidente, dureri sau rani groaznice in viata nu-ti fie teama de a ti le insusi, aminteste-ti ca trupul nu va mai fi cu tine, e doar o unealta, doar un mijloc de transport intr-o calatorie unica.
Nu te lega de nici un viciu, de nici un lucru material, de nici o profesie, de nici un talisman, doar de persoane, intr-atat incat sa poti sa le ajuti sa creasca. Cu cat vei fi mai legat cu atat intrarea ta in neviata iti va fi mai grea si inaltarea mai joasa, caci sufletul tau va tinde spre Hadesul trupului!
- Cum as putea atunci sa aduc o alta fiinta in aceasta viata, caci calatoria pare grea!?
- Oh! Asta e altceva. Scopul aducerii copiilor pe lume nu e nici sa ne falim cu ei, nici sa-i tinem prizonierii viselor noastre neimplinite. Ei te vor mantui prin simpla lor existenta chiar daca nu o vor face intr-un mod constientizat de ei, caci trebuie sa afli, viata este privilegiul suprem care ne-a fost dat prin sacrificiul Soarelui si prin renasterea lui. Doar omul este cu adevarat Ales intre fiintele pamantului prin aceea ca are darul trupului asupra caruia trebuie sa vegheze si sa-l struneasca in a creste spiritual.
Asadar, amice, invata sa cresti iubind fara a te atasa!

Furnicile hitleriste... - Pamflet unui actionar....

2010-04-24T21:36:00.003+03:00

Cam de 3 saptamani sunt gazda de furnici... pe sub pat, pe sub covor, pe sub cabluri, prin ghivece, pe parchet, prin carti, prin laptop, prin bar, prin sertarele biroului, prin biblioteca, prin veioze sunt omniprezente, multi-inteligente, ubicuee, cu camp vizual de 360 grade, cu capul mare si primavaratice.
La inceput nu le-am cerut nici o chirie... ma gandeam "Criza asta... joburi in minus, lipsa de mancare, banca de alimente cam saraca..." so... le-am lasat libere... Apoi dupa o saptamana cand le-am simtit in pat, apoi sub perna le-am propus 10% din salariul pe care il iau la angajatorul meu... Uof! No chance! Au zis ca e sub asteptarile lor si au facut greva. Asa ca m-am facut de rusine si le-am tolerat in continuare.
Dupa inca o saptamana le-am simtit pe sub piele si am spus "GATA! Asa ceva nu se mai poate!" Pai, da, domne, erau pe sub pielea gleznelor, pe sub cea de la genunchi, pe sub scalp, prin pungile de sub ochi, prin cosurile noi aparute, cam peste tot, ce pot sa zic, imi intrasera la propriu "pe sub piele". Cica sa le scutesc!!!
Mbooon! Zic "Astea-s shmekere! Fac pe actionarele cu mine! Au uitat ca stau in camera mea, pe banii mei. Hai sa le fac jocul." Le las sa ma macine, sa ma cotropeasca, sa-mi curete creierul, sa ma impinga ca pe o portocala mecanica, sa ma ciupeasca de pleoape, sa imi suga din vene. Le-am lasat, ca deh! sunt mici si nestiutoare. Dupa ce ca muncesc ptr a le intretine punandu-le la dispozitie si 10% din salariu + 2 % ptr formularul 230 (caci am uitat sa va spun, pana la urma au decis ca decat sa-mi fie taiat mai bine il iau ele, de cele 10% zic) ma mai si cotropesc.
Well! Intr-o seara de Prier am pus aspiratorul pe ele. Si ce credeti!?!? Cu copii, cu bunici, cu mame, cu tati, cu nepoti, cu veri, toate au fost capturate, pana la ultima, in sacul aspiratorului... Ha ha!!! Cica "Aoleooo! Paziti, vine tornada!" Fraierele, le-am venit de hac! Pai cum sa traiasca dictatura furnicara in zilele noastre moderne... in cel mai rau caz puteau sa ia legatura cu Noua Ordine, dar se multumesc sa ia bani de la oameni mai mici decat ele... asa ca le-am venit de hac. Mua-ha-haaaam!!!

You're my first, my last, my everything/ You're my sun, my moon, my guiding star

2010-04-01T14:53:00.001+03:00

Pour toi!/ For you!/ Per te!

2010-03-22T21:42:00.003+02:00

O mie si una de nopti...

2010-03-16T09:39:00.003+02:00

"Mi-e teama sa nu-ti faca rau..."

Indragostitul se imbata
De patima din pieptul lui,
Si dorul de iubita-l face
Mai beat cum altu-n lume nu-i.

Porneste-apoi sa rataceasca.
Dus de-a iubirii nebunie,
Si nici odihna nu mai afla,
Nici gustul hranei nu-l mai stie.

Caci cum ar mai putea vreodata
De bucurii sa aiba parte,
Cand dat ii este sa traiasca
De ceea ce-i e drag departe!
Ar fi minune fara seaman
Sa-si duca viata mai departe!

Ca-n flacari ard, de cand iubirea
In mine isi facu salas.
Potop de lacrimi varsa ochii-mi,
Si-mi curg aprinse pe obraji.

Oh! cand am sa-mi mai vad iubita
Sau pe vreun om din neamul ei,
Sa-mi potolesc macar oleaca
Pojaru-n care ramasei?

Multumesc dragei mele colege! Cu multa dragoste...

Tectonica sentimentelor

2010-03-02T22:39:00.004+02:00

Asta seara am fost la teatru! Faina piesa, intriga deosebita, personaje versate si controversate!
O replica speciala mi-a ramas intiparita pe retina memoriei:
"Ca sa iubesti trebuie sa treci prin umilinta!"
Mari vorbe din partea lui Eric-Emmanuel Schmitt...

Umilinta, antonim al orgoliului, sora cu daruirea de sine, implicarea pana la uitarea Sinelui si imprastierea in mii de bucatele care sa-i serveasca celuilalt. Asta e iubirea! Dincolo de limita superioara, daca o poti atinge, uitare de tot ce-i omenesc, material sau masurabil! Umilinta, sacrificiul sau chiar jertfa sunt granitele ei cele mai inalte! Dincolo de ele este esenta si spiritul liber, altruismul, libertatea absoluta, este a iubi pe celalalt mai mult decat pe sine!
Mare lucru a iubi pe alter mai mult decat pe sine! Cea mai nobila umilinta terfelita in jertfirea orgoliului! A iubi pe alter mai mult decat pe sine este a iubi in celalalt, diversitatea care ne face unici, sau chiar Sclipirea care ne-a dat viata distincta de a Sinelui...

Sa treci prin umilinta spre a ajunge la iubire inseamna sa inveti cand sa taci, sa inveti macar o mica parte din dedesubturile intortocheate, prafuite sau chiar impaienjenite ale alterului, sa tatonezi idei, convingeri, opinii, preocupari, comportamente, impresii, sa inveti sa asculti si sa comunici. Dar mai presus de orice, sa treci prin umilinta spre iubire inseamna sa iubesti neconditionat si sa daruiesti nelimitat, sa ajungi un suflet nobil si matur indiferent de incercarile vietii, pentru ca nu-i asa, doar ele ne imbogatesc existenta si ne fac sa ne simtim treji.

Dedicata unei prietene speciale! Sunt magulita si onorata ca ai atata incredere confesandu-te mie!

Iubirea, curcubeu de sentimente...

2010-02-19T10:05:00.006+02:00

Un fior la inceput plin de dorul depasirii conditiei, de dorinta evolutiei continue, dar mai ales de intregirea fiintei androgine. O scanteie abia palpanda ce se transforma treptat in flacaruie vestitoare de speranta crescand treptat intr-un gigant foc de tabara ce poate parjoli distante, vrajmasi, abateri de la morala si cate altele...
O simpla emotie-embrion ce-si dezvolta slaba faptura din soapte, suspine si ganduri sau chiar vise. Trecuta de luna a treia isi tremura afectul de teama nenasterii sau a pieirii premature. Hranita cu lumina, cu dese intalniri, cu mangaieri candide, cu induiosate iertari se dezvolta, se naste si creste. Astfel parcurge in mod firesc etape: de drag, de dor, de placere, tristete, melancolie, afectiune gingasa, de unduiri calde pe coarda fina a sufletului, de ura a momentelor care-i pocesc fiinta, de teama de-abandon in nepasare, de gol existential sau transa generationala, de uitare de sine sau daruire deplina.

Cartea in dar aduce un calculator la copiii din rural

2010-02-16T13:19:00.000+02:00

Vedeti info aici
http://baftaman.blogspot.com/2010/02/cartea-in-dar-aduce-un-calculator-la.html

Cand a cazut cerul pe mine...

2010-02-12T21:58:00.004+02:00

... era toamna tarzie si pe alocuri mohorata, dar pentru cei fericiti era chiar aurie si toropita in miez de zi. Pentru mine insa, cand a cazut cerul m-a prins cu un picior pe podea si unul pe muchia balconului... cu capul in nori si picioarele - unul in aer, celalalt pe pamant... Inima-mi cazuse demult ingreunata in pamantul cel cleios si negru al toamnei tarzii dar nu-mi era grea ci mai degraba spinoasa, plina de ghimpi de arici si de dureri ancestrale, trangenerationale, metamorfozate in regrete si reprosuri; cum ca "Ce-ar fi fost daca...? Dar daca nu as fi facut asa...? Si de ce am facut acel gest...?" Caci totu-i experienta si nimic nu se compara cu ea si mai mult nimic cu distanta de aici... pana dincolo de nori si de stele...
Cum spuneam, cand a picat cerul pe mine m-a prins intre doua dimensiuni si mi-a crestat fruntea inalta pana ce tot necuprinsul s-a-nsamantat in ea, frigul mi-a strapuns geaca de piele si pielea fiintei mele a devenit un simplu celofan incretit de durerea spinoasa din stanga inimii... "Patimile lui Hristos" cu Maia Morgenstein au devenit patimile mele si fiecare flagel, sulita sau piron imi lasau stigmate in metafiinta transfigurata prin caderea boltei celeste. Batalioane de ingeri, sunete armonioase si albe ma doreau in locul boltei iar "Patimile..." parca ma trageau tot mai tare de piciorul descult uitat in aer pe balustrada balconului.
Aievea, simpla adiere a aripei stangi a ingerului ce se asezase pe piciorul meu impatimit m-a trezit din visare dandu-mi de-nteles ca "aici si acum" cerul nu cade ci doar ingerii rasar desupra pamantului...

Cuvintele...

2010-02-08T21:07:00.003+02:00

De ieri, de cand m-am nascut,
Mi-au placut cuvintele...
Ele m-au adormit si tot ele m-au trezit
M-au leganat si binecuvantat
M-au unduit pe picioarele bunicii
Mi-au trezit constiinta la-nmormantari.

M-am indragostit de cuvinte.
Le prind de aripi,
Le decupez si apoi le pictez
Le bat spuma pana ce le storc esenta
Le repet pana ce ies singure
Le-ncorporez in pasta michelangiana
Le proiectez pe Bolta esopiana
S-apoi le fac sa straluceasca
Pe cerul vietii.

M-am prins in hora cuvintelor.
Mi-s dragi prietenele mele,
Si le vorbesc ca unor ingeri
Le savurez esenta pe-ndelete
Si noaptea-n vis imi vin pe gene
Dispar apoi in pernele cu pene.

M-am incredintat cuvintelor.
La inceput era Cuvantul
Caci are o magica putere
De dincolo de-a stelelor pulbere
Cuvintele ranesc, iubesc,
Sau chiar imbolduri zamislesc
Timid nascand in fiecare
Si unduind in suflete sensibile
Candide taine nemuritoare.

Cuvinte albe - cuvinte usoare
Cuvinte negre - cuvinte grele
Cuvinte roz - cuvinte fericite
Sau poate rosii de manie
Cuvinte verzi si pline de-armonie
Cuvinte galbene, sfatuitoare
Cuvinte bleu - oaza de pace
Necazuri mii inchise-n cuvinte gri
Dragostea faurita-n pantec, cuvinte-curcubeu!

Lola...

2010-02-08T20:23:00.002+02:00

Cu palaria-i sic de catifea,
Cu unghii rosii de margean
Paltonul lung si negru.
O barba pare-a-i rasari
Fularu-n falduri bulbucat
Din jurul gatulu-i firav de diva...

Filiforma sau durdulie,
Cu burta mare, grasulie
Carand sacose de mancare
Copiilor si sotului pantagruelic;
Sau poate doar simandicoasa
Cu-alese maniere de burgheza
Aievea-ti arunc-un ochi pe spate
Sau chiar iti geme-un charming
"Bonjour, cherie!"

E Lola cea cu forme pline,
E fata care-a fost in tine,
E diva de la MTv,
Sau chiar Piranda, poate fi...
E sefa cea cu toanele de luni
Poate chiar secretara-n minijup
E doamna de servici'
Ce-si pleac-umil capul
Spre matura-i docila...

Lola-i prima femeie ce-ti vinde tandru
Serviciile-i de cristal
Predandu-ti ca o profa din tainele iubirii.
Ea stie sigur - doar asta poate face
Iti intra-n ganduri si ti-o coace...
Lola-i fiica oricarei mame,
E tipa ce ti-a dat cateva lame,
Sau mai apoi un prim sarut
Sau si mai grav... Te-a ridicat chiar High!

Te-nnebunesc, singuratate!

2010-02-08T07:49:00.004+02:00

Iti rad in mutra, siret pe sub mustati,
Iti leg de coada un pietroi
De griji si grele nevoiri.
Te-nnebunesc, singuratate
Iti var un sac de nervi in spate
Iti tremur blana viermanoasa
De mangaierea mea prietenoasa!

Iti plang de mila ca esti rea
Si totusi, te-as imbratisa
Cu-o teama de contagiune.
Te-nnebunesc, singuratate
Te trag de piele si pe coaste
Iti bat tarusi de mantuire
Sa-ti simti a ta incremenire.

Iti perii blana cea de vipera
Iti strang ciulinii incurcati-manunchi
Pe burta-n spate si pe trunchi.
"Te-nnebunesc, singuratate"
Iti tip in urechile-ti bifurcate
S-auzi sordid a ta constiinta
Din surd ecou fara fiinta.

Le meme etre!

2010-02-06T08:49:00.002+02:00

Un cuplu tanar imbratisandu-se pe peronul metroului... Parca nici n-ar fi doi. El, cu mult mai inalt decat ea; ea, cu mult mai filiforma decat el, pierzandu-se in imensa lui imbratisare... o fiinta androgina emitenta de note spirituale mantuitoare!
Acum deci, daca-s androgin, eu unde sunt si in ce timp? E azi? Ieri? Sau acum? Traiesc in ubicuitate aici si acolo, in doua continente, in doua ceasuri diferite, acelasi suflet in corpuri separate!
Uit ce mai fac... de ma trezesc sau trebui' sa ma culc...!? de merg la munca sau trebui' sa citesc...?! de invat cuvinte la franceza sau trebui' sa fac "rezumat la rezumat"...?! de am sef sau tot profesori...?! de sunt la facultate sau am terminat-o...?! E zi sau noapte? Nici nu mai stiu de trebuie sa vorbesc romana sau doar s-ascult un rfi... Sunt eu, sau tu? Sunt cine? Sunt NOI! Sunt doi in mine si eu sunt tu!
In memoria-mi colectiva de androgin port inca flashuri de-asta vara. Eu, tu, noi, iubirea, marea, freamatul, nisipul, pasiunea, scoicile, bucati de emotii, pescarusii, libertatea, soarele, all inclusive.... si... Si toamna ce m-a-nghetat... Pe mine sau pe noi!? Nici nu mai stiu cine sunt!? Eu? Tu? Sau cine? Sunt "le meme etre" ca ieri, ca asta vara, ca vara viitoare... Sunt NOI!

Ganduri mucegaite!

2010-01-31T12:07:00.002+02:00

In adancimea-mi necuprinsa
Ganduri feeric spiraleaza
Cu viermii, larvele si putregaiul
Complexelor ne-mpartasite...

Trosnesc in lumea lor
Ganduri nespuse de rusine
Incremenite in mocirle
Duhnind de chinul negrairii...

E vremea lor sa amorteasca
Din descompunere sa se opreasca.
Ganduri sordide amutesc
Cand prin hublou-mi ma privesc...

Inghetat-am in mine!

2010-01-30T19:47:00.005+02:00

Franturi de amintiri,
Amurguri purpurii;
In sfera mantuirii mele
Esti tu si... sfera
Inchisa pe dinauntru.
El nu ma mai cunoaste
Caci totu-i inghetat
Asa cum l-ai lasat...

Ghimpi de gheata
Cristale fara de viata
O pala speranta
Dezarmanta vointa
Dar... pe dinauntru
Esti tu si... sfera,
Cerul inchis in ea
Lumea cu zambete,
Lacrimile cu sarea,
Copiii cu parul patat de soare,
Armoniile inalte-ale iubirii,
Tipatul turturilor inghetati
Prin colturile sufletului,
Fosnetul crivatului
Ce bate inauntrul sferei
Unde esti TU.

Imi tipa stramosii
De dor nebun,
Imi urla sangele prin tample
De patima arzanda,
Incremeneste Taina
In sfera-mi dinauntru
Unde esti tu
Soptind feeric
Si iubind gingas...

Imi crapa riduri
In pielea sferei,
Caci timpul vine
Sa lasi in urma
Ce n-ai avut vreodata,
Ce vei avea aievea
Pe dinauntrul cel etern
Unde vom fi tu, eu si restul...

Especially for you!

2010-01-23T19:23:00.003+02:00

Reteta:
1 buc inima de dor
4-5 suspine
1kg de dragoste
2 picaturi de "apa sarata"
ganduri cat cuprinde
Se pun toate intr-un vas se mixeaza bine pana trec oceanul pe aripa gandului, se incorporeaza cu "apa sarata", se dau la zvantat in gerul iernii, se ornamenteaza cu dragoste si apoi se dau la frigider ptr 2-3 ore ptr a ingheta tot ce-i in interior... Aluatul se cumpara!!!
A nu se consuma inainte de a fi 2!
Pofta buna!

Boy, you're every man in the world to me

2010-01-22T08:14:00.006+02:00

Un ocean intr-o picatura, un univers intr-o stea, o lume intr-un individ, o floare-ntr-o petala, lumina intr-o raza, all the men in one...
Brunet cu ochii-albastri, blond de 1,80, structura atletica, 40 de ani, saten cu ochi de caprior, robust, slabutz sau chiar grasutz, adolescent pasional, shmeker cu fite sau simplu tocilar, istet, fashnetz, versat sau chiar timid; vesnic voios si pus pe shotii, playboy, voyeur sau casnic cu copii, batran intelept sau prototip francez sharmant si rafinat, shcolit sau Harvardist; galant, viril, seducator sau simplu amator, uitand de sine, pionier, libertin, plapand, cuceritor, sensibil sau dur in dragoste, melancolic, coleric, sangvinic sau flegmatic; meloman, pedant, punckist, roaker sau simplu flautist... zgarcit, bogat, risipitor, avar, familist, reparator, gospodar, organizat sau chiar imprastiat; doxat, vexat sau doar emancipat.
In sfera ta incluzi pe toti si orisicare-mi place doar in tine, caci "you're every man in the world"!!!

2010-01-07T00:34:00.000+02:00

Alo!

2010-01-03T05:23:00.003+02:00

- Alo, m-auzi?
- Alo, da! Dar nu te vad!
- Pfff! Alo, ma vezi?
- Da, dar nu te pot simti!
- Alo! S-a-ntreurpt...
..............................................
- Si-a reveniiiit! Dar tot nu te pot mirosi, gusta si pipai...

Tinutul de basm

2010-01-01T12:53:00.008+02:00

Timpul se pierde in negura sa, zgomotele se sterg ca intr-un film cu Charlie Chaplin, fulgii de nea inunda tot spatiul, muntii isi trag plapuma de zapada peste varfurile nasurilor, salba de stele se tine de mana cu Sfanta Luna si totul se opreste-n loc ca intr-un basm cu Zana Zorilor. Aici dimensiunile se pierd si doar spiritualul e nemuritor.
Dimineata te-ntampina cu o liniste meditativa si cu siruri de fumuri iesite din hornuri, cu o lumina divina nascuta din albul pur al zapezii si cu mii de raze calai-racoroase. E taramul in care fetii cu stea in frunte intalnesc craiesele zapezilor, satenii respecta jivinele padurii ca si cand ar fi din propria lor gospodarie. Chit ca mistretul sau iepurele coboara pana in fata casei, nu-s impuscate nici vanate ci ocrotite prin vorbe si descantec de intoarcere in salbaticie. Vitele si cele domestice parca sunt plantate in hambare, la care sau in staule prin Inalta Providenta, caci in omatul inalt se misca dar cu greu, rasufla dar nu mugesc si nici nu-mpung, ajuta dar fara a cere in schimb. Totu-i miscare amortita, totu-i suflare divina in alta dimensiune.
Prin partile astea, noaptea se lasa devreme, amorteala intra in hibernare, soarele-si cauta culcusul in mijlocul pamantului, luna ingheata stelele si luciul zapezii lumineaza fiece casa din catun. Noaptea nu-i noapte ci zi innegurata de-o lumina difuza in care doar copacii apar schite nereusite intr-un tablou inghetat. In cer se inalta siroaie cosurile caselor dezmortite de focul zurbagiu si trosnit al lemnelor dramuite cu grija.
Ingrijata de singuratate, Luna si-a luat masuri. Gardianul-inger ce locuieste pe discul glacial face foc dimineata la aceeasi ora 5 dandu-i semnale fratelui Soare si desfundandu-i calea rasaririi.

Microbuzul spre lumea celor impovarati de civilizatie se pune in miscare la fix 30 de minute dupa ce Gardianul-inger isi termina treaba. Cativa sateni infrigurati urca in microbuz introieniti... Voia buna o simti din glas si nu din zambet, zambetul il simti din suflet iar sufletul nu-ti pare span cand se spun povesti cu talc...
- Aci in cimitir o-nmormantai pa Marghioala - zice-o batranica - dara peste omu' ei, ca deh, ce el n-o stat peste ea tata viata, amu' sa mai steie si ea deasupra lui.
Babutza poarta bazma-nflorata, ca doar coboara la oras, haine inchise de culoare ca doar e... baba... intr-un picior o soseta peste botine ca sa nu alunece, ca doar si-a scrantit amu' 2 zile un picior cand se-ntorcea de la muls vaca, cu galeata-ntr-o mana, cu scaunu-n ailalta. Merge la oras sa ridice un pachet de la copiii plecati in lume, spune tuturor bucuria ei si nu-i tace gura chiar daca la 4 dimineata a facut ochi cu chiu cu vai.
- L-am intrebat pe parintele "Parinte, pe mine unde ma mai ingropi, ca nu mai avem loc in cimitir", "Pai sa te silesti, babo, sa te silesti...".
Si iata ca si ptr asta va trebui sa ne silim a munci si a plati, c-asa-i dat "Cine are i se va da si cine nu are si din ce nu are i se va lua..."
Microbuzul coboara somnoros din taramul de basm catre sosele asfaltate oprind aievea ptr a ridica din taria diminetii cate 2-3 momai. Babuta cea spirituala, anima aievea atmosfera:
- Acu' o saptama a coborat ursu la noi in gradina si l-a vazut omu' meu "Fa femeie! Tap e ala, caprior ori vitelu nostru, da face asa "croh! croh!" Iete-l colo la poarta." Da' nu s-a dus la el? A venit si Gheoghe-al Leanii cu lanterna si-uite-asa venea ursu spre el d-a-nceput ala sa tremure. Da' pan' la urma s-a-nturnat ursu. Cica are un pui blegit dupa care umbla sa grijeasca.
Mai opreste microbuzul, acum mai vioi ca mai devreme, caci a dat prin gropile iesirii din tinut, si mai ridica 2 calatori inghetati de asteptare.
- Buna dimineata!
- Buna dimineata, mama!
- Ah! Ce faci bre? Unde mergi? Ce-i cu mata de revelion pe drum?
- Ia ca ma duc sa iau un pachet de la baiat. Ca m-a sunat fata aia de la posta si-a zis "Sa vii mamaie sa-ti iei pachetu ca avem program pana la 12." D-acolea-l iau il las la magazin la fetele alea, ca ma am bine cu ele si ma duc sa cumpar dupa la piata ceva. Aaa! Ia uite si pa bietu' Geoana - vazand un afis il compatimeste, ca deh, daca ar fi iesit ar fi fost mai bine. Da, a pus primaru beculete, a facut frumos mama, da' doar aci in centru la domn primar si la doamna primarita...
Odata ajuns la campie microbuzul mana iute ca sageata si tare ca piatra... iar mamaia se minuneaza:
- P-aci nu e zapada ca la noi, mama. Aaa! Pai noi suntem oameni grei, bre!
Si-uite-asa nici nu simti ca a trecut timpul, nici nu chitesti cand ai ajuns si cum deodata ca printr-o vraja dezvrajita neaua grea a disparut, iuteala timpului a luat locul linistii, lumina artificiala pe cea a lunii si oamenii inchisi parca i-ar fi mancat pe cei voiosi si calzi la suflet...

Le pere Noel est malad a la tete!

2009-12-25T22:21:00.006+02:00

M-am trezit de dimineata cu dor nebun de copilarie, asa ca mi-am verificat cu o curiozitate fulgeratoare cizmoacele!
Evident, ma asteptam sa te gasesc in ele... sau macar... ceva...
Tiptil-tiptil, m-am furisat din pat ca sa-ti surprind umbra, aroma sau macar imaginea din mintea mea! Ajung pe gresia rece, ma apropii de cizmele vechi si scorojite de-atata zapada sarata... ce vad?!...
O holograma pe scoarta cerebrala, ce-mi desfasoara trecutul in viitorul luminos cu obrazul fin, buzele dulci, nasul cel ascutit al lui Tristan, urmasi ce-ti cotropesc tot spatiul si-un morman de dragoste intr-o inima enorma ce-mi apartine. E acolo... in sosonii tai! A ta, in ai mei... n-o vad totusi... sau e aici!? Inchisa inauntrul meu... imi sparge coastele, alteori de-abia daca o simt usoara ca un fulg sau precum aerul ce-mi umfla sternul.
Cum ziceam, ti-am gasit holograma, in cizmele vechi de piele sarata, maronite de timp. E alba si straluceste, e o steluta deschisa catre o alta lume - mai pura si mai prietenoasa - lumea noastra. Cizmoacele mi-s goale, nici praf de stele, nici fulgi de nea nu au pe talpa...
E dimineata de Craciun si mosul n-a venit. Am, in schimb, in piept, inima ta usoara ca un fulg de nea, picat din steaua ta! E mereu plina de dor, de dragoste imensa, amarnic de puternica, o stanca in timp si-n spatiu, vie in incercari!
Mos Craciun nu e acasa... si-a pierdut capul prin nasterea Ta, caci dragostea Tatalui sau l-a trimis in concediu si nici un copil mare nu-l mai simte-n cizmoace. Cealalta dragoste insa, redusa la scala mica transplanteaza inimi, inunda venele cu puterea sperantei, paseste maret prin destin, umple sufletele de holograme si uneste planurile timpului.
Asa se face ca mosul n-a venit, ci doar un bunch de iubire, un bulgare aurit de glasuri cristaline unite in colind, o masa imbelsugata si dragostea ta! Prin toate simt prezenta Sa chiar daca intrucatva Mosul si-a pierdut capul in concediu...

Fetita poliglota: englo-germano-romana =))

2009-11-26T23:17:00.008+02:00

Va recomand 3 min de destindere alaturi de muc-moc-boc =)). Cel mai tare videoclip pe care l-am vazut vreodata!!!

Setea de putere!

2009-11-20T23:37:00.004+02:00

Ma uit adesea in jurul meu... si simt ca pana si intr-o jungla ar fi mai multa pace si mai mult calm decat intr-un oras asa-zis civilizat.
De multe ori se pare ca oamenii sunt mai fiorosi decat animalele. Intr-un balci al desertaciunilor in care suntem cu totii protagonistii propriilor farse, ajungem sa ne batem joc de noi insine inconstient prin asuprirea celor mai mici, asa... cam cum fac pestisorii in apa: microorganismele sunt inghitite de planton, plantonul de rechin, rechinul de balena uriasa si asta saraca, de om... ca deh! e fiara "sapientiala". Cam asa sta treaba si-n societatea umana...
Cand un leader e umbrit de un complex mai mult sau mai putin constientizat, incearca sa le dea celor mai mici si mai fasneti in cap si sa-i bage la fund ca nu care-cumva sa iasa in evidenta... Un complex neconstientizat e mai periculos decat TBC-ul sau chiar decat A/H1N1, pentru ca impletit cu alte circumstante, cum ar fi atribuirea autoritatii decizionale se ajunge la atitudini deosebit de periculoase din punct de vedere etic.
Complexul de inferioritate, nestapanit si necompensat poate sa inmugureasca in ramuri - avaritie, ipocrizie, autoritate nemarginita, dorinta de control sau de putere absoluta, samd...
Cat de greu este "sa te lupti" cu asemenea tipologii? Ei bine, teribil; daca bunul tau simt este mai puternic decat revolta ce-ti inunda tamplele si venele prin sangele negru de manie impotriva puterii nenaturale investite in fiinte muritoare!
Setea de putere, sau mai bine zis gustul puterii este mai dulce chiar decat gustul banului. Transfigureaza cea mai candida fiinta in fiara inaltand stima de sine dincolo de limitele dumnezeirii si nimicind stima fata de alter.
Asta-i jungla existentei in mijlocul orasului civilizat printre "hommo sapiens". Omul e un "mic" univers...

Picuri aramii

2009-11-17T00:08:00.002+02:00

Imi pica-ncet in gand
Toamna ploioasa
Picuri micuti
De ploaie-albastra!

Pica incet, tomnatic,
In picuri mici
De ploaie lina
Ploaia cea umeda, senina!

Stropi umezi cad greoi,
Imi curg in suflet
Din ochi, usor ca niste ploi
Brazdand vazduhul
Si mai adanc obrajii mei!

Se-ngramadesc in balti adanci
Picurii mari rostogoliti,
Se-mpamantenesc in noi
Inmoind si marii monoliti.

Pica incet, rostogolit din cer
Ploaia senina si albastra,
Picuri micuti si desi
De ploaie deasa...

Umbra uscata!

2009-11-16T22:09:00.002+02:00

In inserarea umeda
Cutreierand tenebre
Incet imi lunec umbra
In colturi mici funebre...
Caci ea-mi este imbratisare
Ce-mi bate mucegaiul
Din mlastina adanca
Imi sfarma viermii
Existentei de putregai flamanda...
Imi cad frunze uscate
Pe sufletu-mi golas
Imi ard speranta
Deceptiile intime
Imi calc speranta-n patru
Sperand sa fiu mai tare
Si sa o fac sa zboare
Spre ale ei intimuri multe...
Caci cine ma-ntelege?
Nici eu, nici tu,
Nici doara mama
Ce-aievea-mi veghea visul
Tesut in fire impaienjenite!...
Ca deh! Aievea e singuratatea
Aievea-i si intimitatea,
Dar unde sa le mai cauti;
Se vantura ca praful toamnei
Uscandu-se de dorul tau!

Miles: 4520.49; Kilometers: 7274.82

2009-11-11T23:19:00.004+02:00

Qoique 7274,82 kilometres
Mon coeur bat trop fort
Dans ton coeur,
Ton coeur bat trop fort
Dans mon ame!

Alors que nous sommes
Presque la meme etre
D'ou les difference
D'ou la complexite
De mon ame
Qui reunis
Un seul grand coeur?

Alors que nous sommes
A 7274.82 kilometres distance
D'ou cette presence perpetuelle
D'ou cette hic et nunc
De ton coeur dans le mien
De ton ame dans mon etre?...

Je ferme les yeux
Et je vois tes reves
J'ouvre mon ame
Et je reve tes pensees
D'ou la difference
Qoiqu'on est deux
Dans la meme souffrance!

Douce envie de toi,
Ton coeur dans mon ame
Donne la grande espoir
Augmente mon pouvoir
S'epanouisse mon audace
En attenand sa moitie.

Intoarcere in trecut, ca prin vis...

2009-10-25T19:53:00.005+02:00

Declarat de Sinodul Crestin Ortodox, an jubileu al Sfintilor Parinti Capadocieni, 2009 aduce in Bucuresti pentru 5 zile (25-29.10) moastele Sfintilor Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa si Grigore de Nanzianz alaturi de moastele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir.
In acest context ma infatisez la o ora nu tocmai lenesa la o coada nu tocmai mare la poalele dealului Mitropoliei. Bucuroasa ca am prins un loc bunicel ma inarmez cu rabdare si astept intalnirea cu particelele trecutului istorico-ortodox.
Dupa un anumit timp imi dau seama ca "drumul patimilor" este presarat cu "ispite". Din stanga se infatiseaza un cersetor cu retard mental, din dreapta cativa cetateni de o anumita etnie vanzand batiste, prosopele si tot felul de chestii iar din spate un glas ma roaga sa-i fac partie caci vrea sa-si promoveze... ati ghicit tot batistele! Toate ca toate dar zic "Doamne am venit la Biserica" si procesiunea Sf Leturghii este in desfasurare. Incerc sa ma concentrez la ceea ce se aude in difuzoare si... uluitor chiar imi iese. Imi dau seama ca pana la urma asta este si scopul atunci cand te afli in turma si nu te poti deosebi fizic - iti exprimi nonverbal unicitatea irepetabila prin prisma principiilor - sa taci si sa te inalti spiritual dincolo de material... Acesta-i provocarea si nu doar atat...
Vazand eu care este contextul si ca orice sarbatoare laica sau nu este prilej de profit pentru unii dar si de "dat arama pe fata pentru altii" imi scot cartea si ma apuc sa citesc. Proasta inspiratie intr-adevar, dar "Experientia docent". Insotita fiind o buna bucata de vreme de o femeie care se parea ca suferea de o grava depresie, aceasta ii face probabil semne (nu am vazut dar m-am prins cand a glasuit) unei alte mamaitze cu care se imprietenise. Dupa ce se da putin mai in spate si mamaita baga capul peste umarul meu sa vada ce fac, zic: "A! Va deranjeaza ca citesc? Ma scuzati! Probabil nu aveti loc..."/ "Ah! Nu! Dar am crezut ca ati ramas in urma ca era un gol in fata dumneavoastra"... Hmmm! Intr-adevar nu era nici locul si nici momentul sa scot cartea si ca atare, ca bun cetatean conformist ce sunt o inchid si mai fac loc femeilor de langa mine pentru a se putea imbulzi inaintea mea... "Doamne-ajuta! Au luat avans fata de mine!"
Peste drum un baiat vindea scaunele... o doamna se imbulzea sa cumpere si chiar a si reusit, dupa ce a intrebat in stanga si in dreapta cine ii da 50 bani pentru a completa suma... un batran vindea iconite, zice-se de o mamaica imbrobodita, copiate la xerox, dar pentru care fiecare credincioasa din jurul meu intinde cu drag mana... apoi la cativa pasi in fata noastra o maicuta de la Manastirea Strunga (caci asa scria pe o coala A4 de pe ea) strangea fonduri pentru fundatia Bisericii. Deodata imi simt spatele cucerit de o greutate viscerala si glasul izvorat din acestea intreaba "Ce zice? Ce are acolo ca vreau si eu!?" Zic "Daca vreti sa donati pentru manastire."/ "Ah! Nu... credeam ca are iconite!"
Bun... trecem mai departe facand cunostinta cu doi copii, o fetita de 5 anisori, un bebelus de 1 an si 2 luni, cu mama lor si probabil bunica, toti din Bucuresti... "Admirabil" imi zic... "Voi ajunge vreodata..." Dragostea mamei ptr divin a daruit si copiilor puterea de a se lipi de credinta si de mantuire, lucru ce ma duce cu gandul la Avram care era gata sa-si jertfeasca copilul ptr Domnul...
La catva timp dupa asta, cand suntem chiar la baza cararii ce duce spre Mitropolie sosesc cateva pungi cu de-ale gurii, apa si oua de ciocolata Ratatouille. Hmmm... Nici daca ar fi fost criza foametei probabil ca nu ar fi dat lumea buzna in halul ala... cred!? Toti intind mainile "Si aici! Si aici, baiatu'! Dati-i si lu' doamna cu copii!" Ouale Ratatouille nu ajung. Vin insa intariri! Din nou maini intinse, din nou aceeasi voce "Dati-i aici lu' doamna cu copii!" Ma amuz copios ca dna cu copiii e asaltata din toate partile cu oua de ciocolata si o privesc zambind, gest la care imi raspunde la fel.
Aproape de locul minunat al intalnirii cu Duhul cel Sfant al trecutului ortodox capadocian simt o miscare timida in drepta mea, pana aproape de brau. Ma intorc, insa la nivelul meu nu vad pe nimeni. Privesc in jos si vad un ingeras cam de 5 anisori care tine in manutza un mir si incearca sa miruiasca pe cat posibil cat mai multa lume. Ma miruieste pe mana dreapta si zic "Haide baaa!!!". Slaba inspiratie! Ceva mai bun nu am putut glasui!!! Raman cu regretul ca nu m-am aplecat sa-l sarut si micutzul se pierde prin multime. La propriu! Caci mai tarziu il vad in afara randului langa un bodyguard spunandu-i ca s-a pierdut. Din fericire, copilul-ingeras este recuperat si eu ajung la emotionanta intalnire, ce dureaza doar 2-3 minute, iar drumul meu se apropie de sfarsit. Totul imi pare acum ca prin vis de basm, dar ceva am luat cu mine fie si imaterial...
Cele mentionate se doresc a fi simple expuneri, fara judecati de valoare subiective.
Eheeei!!! Si cate ar mai fi fost de povestit... Dar acum, isprăvind povestea, încălecai p-o şa şi vă spusei dumneavoastră aşa; încălecai p-un fus, să fie de minciună cui a spus; încălecai p-o lingură scurtă, să nu mai aştepte nimica de la mine cine-ascultă; iar descălecând de după şa, aştept un bacşiş de la cine mi-o da! :P

I trust, I make myself obscure!

2009-10-08T09:13:00.001+03:00

"Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca bland, bun, drept, fara de pacat, indurator, puternic, s.a.m.d. [...] ne apare si inzestrat cu toate insusirile minunate ale unui gentelman si cavaler.
Mai intai ca sta la usa si bate; e discret. Apoi ca are incredere in oameni, nu-i banuitor. Si increderea e prima calitate a boierului si cavalerului, banuiala fiind, dimpotriva, trasatura fundamentala a smecherului. Gentelmanul e cel care are incredere in oricine si nici nu se grabeste, avid, sa dea crezare defaimarilor strecurate pe seama unui prieten al sau. La smecheri si la jigodii reactia numarul unu e intotdeauna banuiala, iar neasemuita satisfactie - putinta de a sti ca semenul lor e tot atat de intinat ca si ei.
Mai departe. Hristos iarta usor si pe deplin. Smecherul nu iarta niciodata, ori daca se indupleca (fara ca sa ierte), o face greu, in sila, cu taraita. Pe cand Domnul: "Nici eu nu te osandesc. Mergi si nu mai pacatui." Nici eu nu te osandesc...
E oricand gata sa vina in ajutor, atata asteapta. Ii e mila. Pe vaduva din Nain, pe orbi, pe femeia garbova, ii milostiveste fara ca ei sa fi cerut ceva. Stie sa-si gradeze aprecierea, da fiecaruia ce-i al sau. [...]
E mereu - si cu osebire de grijuliu asupra acestui punct - atent si politicos; prietene ii spune lui Iuda. Niciodata o insulta ori o vorba dispretuitoare fata de pacatos. Nu se vede din nici un text vreun moralism intepat, vreo pudoare de comanda. Si nici o conditie prealabila pusa pacatosilor, nici o discriminare: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara. [...]
Incredere in oameni, curaj, detasare, bunavointa catre cei napastuiti de pe urma carora nu te poti alege cu nici un folos (bolnavi, straini, intemnitati), un simt sigur al maretiei, predispozitia pentru iertare, dispretul fata de prudenti si agonisitori: toate sunt trasaturi ale gentlemanului si cavalerului.
Pe toti oamenii ii indeamna sa se recunoasca drept ceea ce sunt cu adevarat: niste fii ai Tatalui, ai stapanului. Din acest punct de vedere cartea cea mai apropiata de Evanghelii este Don Quijote, de vreme ce si cavalerul din La Mancha le spune celor din carciuma ca sunt castelani fara s-o stie si le cere sa se si poarte ca niste nobili ce sunt. [...]
- Situatia de crestin e totuna cu statutul de aristocrat.
De ce? Pentru ca isi are temeiul in cele mai "senioriale" isusiri: libertatea si increderea (credinta).
Ce este nobilul, feudalul? Mai presus de orice un om liber.
Ce inseamna credinta? incredere in Domnul desi lumea e rea, in ciuda nedreptatii, in pofida josniciei, cu toate ca de pretutindeni nu vin decat semnale negative.
Cuvintele lui Tolstoi (in Anna Karenina, scena alegerii maresalului nobilimii din gubernie): "De-aia suntem nobili, ca sa avem incredere"."

"Jurnalul Fericirii" - pr. monah Nicolae Steinhardt

Quand meme je t'ai trouve

2009-10-06T20:19:00.003+03:00

En depit de toutes les tracas
De mon reve non-rever,
Malgre mon desire d'immortalite
Je t'ai trouve aupres de moi.

Si proche, et quand meme si loin
Tu est ici dedans,
Present et toutfois absent
Je te trouve toujour autour de moi.

Pansant a mon passer, revant a mon nouveau hazard,
La rose d'amour toujour epanouisse
Ses epines piquant mon ame
Me jette dans la plus grande desespoir.

Bien que j'ose prier Dieu
Qu'Il aye pitie de moi.
Baissant la tete, les yeux pleurant
Je t'aime, quand meme je t'ai trouve.

A toi qui est au-dela de l'ocean!

M-a lovit un meteorit

2009-05-12T22:45:00.004+03:00

In mijlocul unui colt de viata
Trecand prin camera copilariei
Holul cu ferestre se lungeste
Prin anii tineretii.
Mii de culori,
Din sute de flori,
Mii de miresme,
Din pagini de basme,
Mii de imagini,
Din vise de copil,
Flori, fete sau baieti,
Sotroane deformate
In creta desenate,
Pufuri de papadii
In zboruri argintii,
Atatea cate-au fost
Mici flashuri fara rost.
In levitarea-i calma
Tineretea-mi zboara.
Acum, cu un sarut
Nu dat la un barbut,
Ci gaj in jocul vietii.
Dar iata ca-ntr-o zi
La fel ca toate cele,
De dimineata munca
La pranz si seara munca,
Reintors in cuib
Sufletu-mi altoit
Calatorind,
Prin maruntaiele pamantului
Mi se cutremura indata
De via-i constiinta
Ce parca nu-i patata.
Halate albe nu-l sperie,
Nici nemurirea vesnica,
Neinfricat e-n fata nasterii.
Un singur pas mai are
Coroana sa si-o puna,
Simtind vadit cum viata
In spate i se-aduna.
Examenul fiintei
Etapa "maturintei"
Nu sunt cu neputinta
Caci sufletu-mi altoi
Imi este intrupat
Si-atata-i trebuinta
Atunci cand ti-este dat.

Lac fara fund

2009-03-31T07:19:00.002+03:00

Ma macin si ma zvant
Ma tulbur si ma-ncumet
Privirea sa-mi arunc
In sufletu-mi adanc...
Privesc, admir,
Miros si gust,
Pipai si simt,
Aud si-ascult
Pustiul dinauntru,
Linistea suprafetei
Plane a lacului fara fund,
Tulburimea lumii adanci.
Cresc mica
Ma-nalt spre interior
Concentric precum gandurile!
Comunic clar
Dar parca tot obscur
Spre marginile lumii.
In schimb nemarginirea mea
In sine, se deschide
Si-ncep a confrunta
Cu ganduri, vise, simtiri, senzatii, trairi
Atatea cate-mi cresc in suflet.

Popcorn cu parfum de femeie coborata din copac!

2009-03-30T22:50:00.003+03:00

Popcorn prin pomi,
Croissant luminat in colturile norilor,
Parfum feminin din copaci
Coborand suav pe-nserat,
Covor verde langa leagane,
Muguri plapanzi, zgribuliti pe ramuri,
Pescarusi doritori de gunoaie
Iar sufletu-mi imi zace-n paie
De grau.
Sediu social nou...
Pe-un santier in constructie
Un nou inceput pe temelie veche...
Toate-s noi in jur
Toate, deprimant de noi...
Doar viata-mi inmugureste tacut inauntru
In ramurile inca tomnatice
Vibreaza pe corzile solitare
Hranind angoasa noptilor din fundul odaii reci!
Desi portocalie
Camera-i pustie,
Intre peretii ei nu-ti poti ascunde
Decat visele silfide ale vietii neinnoite inca
De schimbarea iminenta a hazardului.
Cand cu ochi critic iti va sopti:
"Te-ai grabit"
Nu-i raspunde cu regret
Caci ratiunea inimii, ca-ntr-un experiment,
Inmugureste noi constelatii.
Organele-mi deveni-vor retele
De muschi si de licheni,
Ghirlande din flori de mar si de cais,
Parauri nesecate de dor nemarginit...
Trairi si lumi
Ce asteapta sa fie cucerite,
Unghere ascunse de redescoperit
In toiul revederii androgine a naturii si a launtricului!

MAMA

2009-03-19T13:04:00.002+02:00

Cel mai emotionant mail pe care l-am primit din numeroasele forward-uri, mi-a retinut in mod deosebit atentia si mi-a amintit principala valoare stabilita inca din liceu: Oamenii sunt tot ceea ce conteaza in viata si iubirea lor!
Iata mailul:
MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA
Un mesaj foarte frumos pentru toti

Cind tu aveai 1an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plingind toata noaptea.

Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cind ea te chema.

Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncind farfuria pe jos.

Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorind masa din sufragerie.

Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.

Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigind nu merg.

Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor.

Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapind-o in poala.

Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.

Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.

Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind.

Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptind sa iasa din casa.

Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi.

Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.

Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata.

Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masaina.
I-ai multumit luindu-i--o de cite ori puteai.

Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stind la telefon toata noaptea.

Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stind la petrecere pina in zori.

Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!"

Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"

Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.

Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita.

Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!

Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.

Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.

Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.

Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.

Amintesteti mereu sa o iubesti pe mama ta.

Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

Omul - masura dumnezeirii

2009-02-18T23:28:00.002+02:00

"Cand cineva e starnit (...) de pofta, nu-l sileste puterea naturala sa iasa din hotarul firii si sa ajunga in afara de cele datorate, ci adaosul pe care il facem firii prin prilejurile primite prin vointa. Caci Dumnezeu, toate cate le-a facut, le-a facut bune si cu masura. Si cat timp se pazeste masura cumpeniei firesti si drepte a pornirilor din noi, miscarile firesti nu ne pot sili sa iesim de pe calea cuvenita. Si trupul se misca numai in miscarile bine oranduite." - Sf Isaac Sirul
"Cine are urechi de auzit sa auda." - Matei 13.9.

Dragostea naste viata!

2009-02-13T10:54:00.003+02:00

Metrou, aproximativ ora 9:00, statia Dristor, apare la orizont un burtic bombat... Ridic privirea si vad o tanara viitoare mamica radianta de sanatate si de bucuria imbogatirii iminente a rolului cu cel de MAMA! Ma ridic si ii ofer locul, bucuroasa ca pot asista la minunea 2 in 1!
Ulterior, la Unirea se elibereaza alte locuri si ma asez iar, pentru ca dupa o statie sa urce... ati ghicit - o alta burtica! De data asta mai mica si foaaarte inalta...
Am inceput sa constientizez, si nu de acum, cat de bine ma simt in preajma copiilor, fie si in preajma copiilor nenascuti inca. Din dorinta de a ramane mereu copil cel putin sub aspect afectiv, ador sa ii privesc de la balcon cum se dau pe tobogan sau in leagan, sa ii admir cum isi intineresc bunicii plimbandu-i prin parcuri sau alergandu-i pe stradute, sa ii aud cum vorbesc de tare dimineata in metrou cand toata lumea e adormita numai ei spargand linistea cu cate un chicot.
Cu totii suntem niste copii, copiii Lui, insa uitam asta sau poate nu o constientizam suficient. Trecand de varsta copilariei uitam sa privim fara prejudecata pe cel de langa noi, uitam sa impartim tot ce avem sau sa radem de banalitatile care ne umplu ziua.
Cei mai faini sunt insa batranii-copii! Cei care, desi la 60-70 de ani iubesc inca sa exploreze stimulii din jur si sa le raspunda cu aceeasi vigilenta ca cei mici.
Poate ca sunt la varsta Marii Minuni, dar de prea multe burtici am auzit in ultimul timp...

Voie buna!

2008-12-28T14:12:00.001+02:00

Imi plac carnatii, iubesc sarmalele, imi plac soriciul, lebarul, toba, sunca, ciorbita acra, salata de fructe, cozonacul, piftia, salad de boef (Gargantua si Pantagruel ar fi mandri de mine), dar mai mult decat orice iubesc dragostea si mai ales pe aceea care se pastreaza in locul cel mai intim al inimii.
Dar mai iubesc si pacea! Ocrotita fie pacea pamantului!

O vino, O vino Iisuse!!!

2008-12-21T17:17:00.000+02:00

But I know you won't be travelling forever!

2008-11-14T23:35:00.000+02:00

Rock this life!

2008-11-09T23:10:00.000+02:00

Inima e de ajuns pentru amandoi

2008-11-08T19:08:00.000+02:00

Imi mananc propriile cuvinte...

2008-10-29T22:59:00.000+02:00

uneori imi simt gura plina de cuvinte negraite, ca si cum lumea toata ar fi doar Cuvant! Cand nu mai au loc cuvintele se amesteca si devin amintiri, amintiri ce-mi curg prin vene in locul tau! Restul... isi dau coate, sa alunece care mai de care pe esofag. Cele mai suparate si mai pline de dor zgarie, sfasie locurile prin care trec. Isi iau apoi calea, prin sangele izvorat, spre inima unde tresalta impungand-o cu mici sulite, aratandu-i ca doar fizic trebuie sa doara... Cele care mai raman in cavitatea bucala parca-s infometate si bulimice. Cer intr-una sa le astampar foamea dupa care se gandesc cat de fain ar fi fost sa fie usoare spre a fi zburat spre ratiune. Dar nu! De ce sa-si pastreze imponderabilitatea?! Cad intr-o depresie grea si delasatoare, napasandu-le decat de cele care-s departe si care-si urmeaza cursul spre alte destinatii...
Cateva cuvinte inaripate invata sa zboare aprinzandu-se fosforescent spre inaltimile caste ale ratiunii. Aproape insingurate poarta acelasi gand sacru al implinirii familiale... sperand intr-o constelatie de trei sau patru care sa sfideze solitudinea.
Cele care au mai ramas nu mai au nici o scapare! Sunt condamnate la singuratatea vesnica si abominabila care le devoreaza canibalic... In vartejul bahic al devorarii insasi singuratatea ramane pustie!

Iubirea din Tara Artarilor...

2008-10-19T23:00:00.000+03:00

Secuda cu secunda construim minute,
Clipa cu clipa, viata!
De unde stii care-ti sunt placute
Daca nu gusti amarul celor multe...
Singuratatea-i doar in pustiu,
Oamenii-s unii printre altii!
Mirosul, gustul, atingerea ta sunt stranii
De departe!
Marile vuiesc, oceanul sopteste
Vantul iti poarta toata amintirea,
Si, vezi:
Nu esti singur!
Frunze de artar inrosite de soare
Danseaza-n valtoare
Cand doru-i mai mare,
Dar Singurul care stie
Iti coboara-n tampla
Pe-o raza de soare
Un pic cam plapanda!
Cand nici nu gandesti,
Ganduri te-nsotesc
Si te ocrotesc.
Fruntea-ti preainalta
Patrunde mistere,
Iubirea-mi te poarta
Printre emisfere,
Si-n nori de sidef
Urci aievea-n zborul iluminarii...

Sans toi je suis malade, completement malade!

2008-10-19T01:44:00.000+03:00

Emotie de toamnă

2008-10-12T09:20:00.000+03:00

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Nichita Stanescu

Nu ma lamentez! Polii afectivitatii!

2008-10-09T18:37:00.000+03:00

Un nod imi umfla gatul si imi intinde pielea pieptului in miscari sacadate de respiratia din ce in ce mai accentuata si din cand in cand cate o intepatura se trezeste sa dea ghiont inimii sau ficatului... Ochii mi se impaienjenesc si imi cresteaza obrajii si colturile gurii intalnindu-se sub barbie!
Incerc sa inghit nodul dar revine insistent incurajand paienjenisul ochilor!
Mi-e atat de dor sa imi lipesc obrazul de celalalt pentru a-l usca... si buzele macar de cele de pe ecranul monitorului pentru a inghiti nodul...
Cum sa simti ca ai vreo menire cand ti se inverseaza cei doi poli!?

Tipuri de orgasm...

2008-09-20T08:25:00.001+03:00

Deunazi ma gandeam sa fac din mersul la serviciu, subiect de blog. Fiecare drum cu metroul este o aventura. Fie aglomeratia, imbrancelile, batutele acide ale unor frustrati, fie somnolenta de la prima ora, toate sunt un spectacol pestrit care face parte din noi zilnic.
Ieri, ma aflam in drum spre teatru in cel mai sigur mijloc de transport - metroul. M-am asezat cumintica pe un scaun (era ora 18, ora la care majoritatea sunt deja acasa vinerea, asa ca era cam aerisit) si asteptam cu nerabdare intalnirea cu "Noaptea furtunoasa".
Pe la Dristor se urca un tip bine. In jur de 1,85 m, foaaarte bine facut (se vedea pe muschii lui ca trage de fiare)! Haaa! Ce mai! Tocmai bun pentru prototipul Pitzipoancei din zilele noastre, atata doar ca la buze aducea a Bart Simpson. La o prima vedere era taaare bun, la fel ca cele 3 bucati de pizza-Fornetti pe care le avea in mana. Saracu'... Musca dintr-una cu atata pofta incat ai fi crezut ca nu a mai mancat de ani sau ca a facut atata efort incat sa-si fi consumat mai multe calorii decat ar fi trebuit. Ma uitam cu uimire si cu un soi de compatimire. Pofta lui parca mi s-a tranzmis la un moment dat si am inceput si eu sa mestec mai tare guma pe care o aveam in gura... Deodata Bart al nostru inghite, deschide cu lacomie sticla de Cola si trage un gat inchizand cu nesat ochiii si dandu-i parca peste cap... asa inchisi... Mutrita personajului animat de poftele pantecelui parca s-a transfigurat cand gusta acel lichid cofeinizat si plin de E-uri. Se extazia parca inseninat acoperindu-si cu buza cea mare de sus comoara culinara ingerata. Caci, uitasem sa va spun... avea buza de sus asemenea unui Bart muscat de viespe! Extaz total, ba chiar o pofta orgasmica mai ales in momentul in care a inceput sa muste alternativ din a doua si din a treia bucata de pizza.
Extraordinar! Nu ma uitam doar eu la animalul infometat ci si domnisoara de langa el, ba chiar si un domn care abia urcase in tren. Deci, iata orgasmul lui gastric era atat de transparent celorlalti incat probabil ca cel putin jumatate din cei care il vazusera, dupa ce au coborat si-or fi cumparat pizza-Fornetti.

Pot sa pun sexul pe planul "0" si sa traiesc ca un pustnic intr-o lume cu tentatii!

2008-08-18T14:19:00.000+03:00

Am aflat ce e iubirea! Am asimilat-o din greseala cu fericirea... Am trait deplin sentimentul ei...
A inceput prin a renaste din cicatricele unor bube trecute si dureroase... a venit ca un fel de tamaduire cand vedeam cuplul de langa mine distrugandu-se prin insulte... Parca era o oaza de verdeata plina de pasari ciripitoare si animale salbaticite care isi regasesc stapanul de demult... Ma retrageam in oaza asta cand mi-era frig, cand eram prea asudata de tumultul lumesc, cand imi simteam libertatea strangulata, cand visam la ceva al meu, cand visam ca pot schimba lumea prin dragoste...
Dragostea asta am inteles-o la 14 ani ca o traire dincolo de lumesc, sub valul negru, protector al hainelor monahale. Dar cuplul ce se insulta frecvent in fata mea s-a impus si nu am reusit sa traiesc adevarata Dragoste.
Apoi mi-am zis ca o pot transforma in minunea de a procrea si de a-ti crea propria familie! Atunci cand mi-am gasit oaza am invatat sa fiu independenta, sa cred din nou in specia numita "Cruce intreaga"... Mda... Am crezut si am zburat departe de sanul cuplului meu "model" atat de departe incat aproape ca m-am prabusit intr-un necunoscut straniu... Intr-o mare de sentimente amalgamate... in dulci si tremuratoare intalniri, in catifelari suave ale epidermei, in torsionarea certurilor, in dulceata impacarilor, in calmul de inceput al convietuirii, in descoperirea laturii animalice din celalalt, ba mai mult - din mine, in iertare si acceptare, in defulare brutala sau gingasa... Toate erau asa de noi incat m-au inundat, imi pareau asa de faine si de periculoase deopotriva, precum zborul fluturilor spre flacara lumanarii! Aripile nu mi le voi parjoli insa... un echilibru tot mai ramane iar Sinele ajuta poate cel mai bine la cicatrizare...
Am invatat multe dintr-un presupus simplu sentiment de iubire! Am invatat ca il poti controla sa nu se transforme in ura, ca il poti amplifica amintindu-ti de tine si proiectand prin prisma iubirii de sine! Da! Non-ortodoxa iubirea asta de sine dar iti amplifica importanta si stima atunci cand in situatii limita ti-a fost terfelita!
HA! Situatii limita! Faine... intr-un fel! Un soi de naufragiu pe ocean... cu o sticluta in care pastrezi putin pamant de acasa! Iti vine sa strigi dupa ajutor, dar e ca un cosmar in care parca nimeni nu te aude decat numai cei patru pereti si negura noptii tarzii!
E un soi de curatire si renastere dragostea asta! Curatire de toate sentimentele negative la inceput si trairea calda a tanjirii dupa cel drag, a vederii dupa o scurta despartire, a mangaierii candide a chipului lui, a imbratisarii pieptului plin de viata si frematand de dragul lui, a sarutului ce-ti apartine, a mangaierii obrazului de copil! Se transforma apoi in sentimente parca ambigue dar nu in ciuda propriei vointe! Nu! Sub nici o forma! O impotrivire patimasa se pune de-a curmezisul dragostei imprejmuind-o ca un zid de aparare in fata situatiilor potrivnice! Apoi, totul e lax... intr-atat incat, parca totul se goleste dinauntrul tau! Parca devii un vid care este asa pentru ca a reusit sa se descopere si sa se accepte in relatie cu celalalt! Sunt lucruri minunate pe care le poti privi astfel doar prin prisma unui diamant cu mai multe fete care sa iti faciliteze perspective multiple asupra starii de fapt!
Flexibilitate si rabdare, de ce nu si in singuratate!

Ce stie despre mine CEL MAI DESTEPT "Tip" din lume?

2008-07-23T15:59:00.000+03:00

Pai stie mai mult decat ca DA, imi respect parintii in felul in care stiu cel mai bine!!!
Ii respect dorind sa ii ajut atunci cand vor avea nevoie de mine, ii respect incercand sa le arat cat de responsabila si de increzatoare in mine pot fi, ii respect iubindu-i mai mult decat pe oricare cel mai bun prieten, ii respect educandu-i pentru Marea Despartire, ii respect iubindu-i ca pe aceia pentru care ma voi ruga spre a fi mantuiti. El stie ca drumul evolutiei e plin de tuneluri, prin care daca intri te metamorfozezi, iti deschizi toti analizatorii senzoriali si metasenzoriali, iti expui vulnerabilitatile in fata necunoscutului, ramai in sanul Providentei cand te ranesc situatii, inveti sa supravietuiesti cursei de rezistenta...
Ce parinte n-ar dori sa iti fie alaturi cand decizi sa fii independent si nu te-ar admira pentru puterea de a incerca sa te pui piezis destinului?!
Cel mai tare "Tip" stie de ce! Tot El stie ca filonul transgenerational trebuie sa isi urmeze cursul! Sa se desfasoare reluandu-si cursulul trecut! Sa curga ca un fluviu prolific inflorind areale aride, sa imprastie experienta in viata imbogatind Sinele...
Cel mai Desptept "Tip" stie ca Sinele meu se cuibareste in El si ca filonul se va ramifica imprastiindu-si ramurile, inflorind, rodind si metamorfozandu-se in umbre, in anime si in cele din urma intr-o constiinta extinsa!

Fericirea-i un lucru mic!

2008-07-07T22:03:00.000+03:00

O ploaie racoroasa in arsita verii, o raza de soare printre norii ce aduc furtuna, acreala unei limonade dupa un ecler de ciocolata, lacrimile pielii in toiul emotiilor sau al caldurii trupesti, tremurul fericit al unui suflet niciodata singur, gravitatia unei inimi in jurul centrului solar, ameteala unui dans modern dezinvolt, mahmureala unei seri de petrecere, constientizarea tuturor emotiilor, pulsiunilor si afectelor dupa un examen, bulele apei minerale cand iti ating papilele infierbantate dupa o mancare picanta, mirosul dulce a 20 de fire de trandafiri de diferite culori, briza din parul balai ce-si razvrateste firele peste chipul meu, odoarea de dupa o zi de munca parca tot parfumata dar mult mai atragatoare, mirosul prafului de vara rascolit de furtuna, pamantul udat de ploaia prolifica mirosind a vara, zambetul unui copil sau mersul lui nesigur tinut de mana parintelui; dar mai ales ACEA mana fericita care ti se da neconditionat chiar si dupa ce a intalnit-o pe cealalta inchisa.
Toate sunt fericirea mea, un univers atat de vast, incat parca ma pierd uneori. Pare strain, desi atat de cunoscut dar mereu altul. Pare un univers-copil, desi atat de matur in stare sa nasca praf de galaxii. Un soare pe langa care gravitez, ba chiar o semiluna care straluceste in degrade... are toane... uneori ii straluceste coltul de sus iar pe cel de jos si-l intuneca alungandu-si luceafarul, alteori se lumineaza intr-atat incat se prinde in joc cu toate stelele cunoscute...

Asta-i fericirea mea... A! Era sa uit! Sa invat din fericirea mea ca un copil in fiecare zi, sa cred cu tot sufletul in visul meu ca un adolescent, sa ocrotesc iubind ca o femeie si sa cuget ca un batran!
Ii mult mai mult fericirea mea!
E ceea ce uitasem! E "toate cate voiti sa va faca voua oamenii asemenea si voi faceti lor"... E bucuria de a vedea zorii unei zile noi si de a multumi pentru toti oamenii pamantului, e dragostea pe care o poti oferi neconditionat, zambetul care vine din suflet si care dus pana la dezvelirea danturii iti arata supunerea, dar nu in sensul negativ ci suportiv, empatic, prietenesc si modest.
Sa poti face toate acestea de mana cu cineva e fericirea * 2. Sa poti gravita ca suflet in jurul unui alt suflet, dincolo de viata, facand parte din Intreg inseamna fericirea absoluta!

Metroul pestrit!

2008-07-03T21:27:00.000+03:00

8:06 la metrou Titan! Ajung la aparatul de verificat abonamentul... si minune! 3 sferturi de peron arhi-plin! In asteptarea trenului ma alatur multimii si nu la mult timp apare si trenul! Opreste iar usa se deschide in fata mea! Brusc, o doamna ia primul loc pasind triumfator inaintea mea.
Urc in metrou si ma asez, neglijand ca de fiecare data tupeul caracteristic varstnicilor, langa o bara de la mijloc de care sa ma pot tine mai comod! Pe la statia Mihai Bravu in stanga mea o domnisoara isi scoate revoltata casca din urechea stanga si vocalizeaza pe un ton inalt fata de un domn care statea pe scaun in fata ei:
- Va cunosc cumva? Ca va uitati fix la mine de ceva vreme!
- Nu domnisoara! De unde sa ma cunoasteti? De jos... (ii raspunde privind deodata spre organul lui. Cam dubios tipul dupa moaca ce-i drept)
- Poftiti? ('ce don'soara)
- Nu! Da' ce, n-am voie sa ma uit?
- A! Ba da! Dar credeam ca ne cunoastem...
In fine... Ajung la Unirea, se deschid usile si subit se usureaza trenul insa nu si la usa de langa mine unde ii vine rau unei doamne. Se strang mai multi in jurul ei sa o sustina insa doamna se apropie tot mai mult de podea! Un barbat burtos intreaba in jur daca are cineva niste apa! Cu chiu cu vai trag de biata fiinta care isi revine cat sa faca 2 pasi ptr a iesi din metrou! Se inchid usile si incep comentariile! O domnisoara de pe un scaun de vizavi de mine, indignata de situatie monologheaza moralizator privind pe fereastra metroului la biata femeie lesinata:
- Ai dracului barbati! Sunt atatia si nu s-a incumetat unu' sa o ia in brate sa o duca pe peron! Trageau de ea ca disperatii!
Afirmatia ei ma face sa ma gandesc la scenariul pe care il are despre viata! "Barbatii, probabil ca ii spunea maica-sa, sunt niste nemernici! Nu merita nici unul sa suferi pentru el si nici efortul sau atentia ta! Poti fi puternica si fara sa te legi la cap cu o pacoste!"
Dupa incidentul cu doamna astept cuminte statia Izvor pe un scaun! Deodata alte remarci! De data asta nu le-am vazut si chipurile:
- NU! Striga suparat un domn!
- Si ce tipati asa? Se aude o voce de doamna in varsta. Daca nu coborati dati-va la o parte din usa si faceti loc!
- Si dumneavoastra nu va mai impingeti asa... (o... A TREIA VOCE...) ca nu sunteti numai dumneavoastra in metroul asta, da?!
Intrigata la maxim de intoleranta bietilor oameni la stres si la frustrare, ma abtin cu greu sa nu imi fac cruce! Trec peste situatie mirandu-ma cat de mare e gradina... si maturitatea unora si ma pregatesc pentru coborare!

Sunt nimic!

2008-05-23T17:45:00.001+03:00

Bunica de 300 de ani

2008-05-18T21:50:00.001+03:00

Haaa!!! Zi insorita, calduroasa, plina de verdeata, de oameni veseli, de bujori... Ce poate fi mai frumos pentru o intalnire cu "Gasca"...
Mbooon! Iau 102 si ma indrept spre "masa festiva"! Si cum mi-am cumparat o faina "Carte a dorintelor", ma asez comod pe scaun (caci m-am urcat de la capat) si ma pun pe urmarit randurile... Pe la Camil Ressu aud niste voci...
- Merg la bunica mea ca e ziua ei!
Ridic admirativ capul din pacatoasa "Carte a dorintelor" si observ o tanara domnisoara cam la 14 ani cu un buchet de flori! Regret ca nu pot fi in locul ei, imi amintesc de mamaie... reiau firul cartii. Dupa aproximativ 10 minute de tacere aud o voce masculina cam de 60 de ani din spatele meu:
- Si cati ani implineste?
- 300...
Tensiune frematanda in dialogul lor... Ridic uimita capul privind piezis...
- 300 de mii...
- Ah! Nu! zice batranul. Cati ani face bunica?
- Aaaa! 88! zambind tamp.
Dupa alte 10 minute de freamat tacut in discutie:
- Si esti nepoata sau...?
- Da! Sunt nepoata!
- Si mai are si alti nepoti?
- Da, mai are.
- Si vin toti?
- Eu asa cred, ca vin toti!
De data asta vreo 30 de secunde de freamat tacut...
- Si asa? Doar cu flori te duci?
Adolescenta zambeste sfios...
- Trebuia o sacosa cu ceva merinde, ca Scufita Rosie!
Iar zambet tamp...
Oare proiectez eu? Oare e coincidenta?
Lupul batran... Si tocmai cand citeam din "Cartea dorintelor"...

Hai sa ne facem ca nu ne cunoastem!

2008-05-15T10:17:00.000+03:00

Am citit cu ceva timp in urma in "Cele mai mari sapte pacate ale omenirii" de Konrad Lorenz ca omenirea isi va gasi sfarsitul in propria ignoranta dar mai ales in aglomeratia urbana. Cu mii de ani in urma oamenii traiau la zeci de kilometri distanta unii de altii, stabilindu-si casele pe teritorii vaste si castigandu-si hrana din vanatul pentru care depuneau efort fizic. Erau fericiti cand se intalneau cu vecinii lor, din cand in cand. In ziua de azi, lucrurile s-au schimbat in mod evident. Ne castigam hrana stand cu fundul lipit de un scaun 8-10 ore pe zi, ne construim case in cutiute de chibrit indesate unele in altele, intalnirea cu semenii in spatii publice ni se pare o corvoada iar cand vine vorba de vizite de curtoazie lucrurile se complica fara iesire. Oamenii au nevoie de spatiu fizic nu doar pentru intimitate dar si pentru gasirea unui echilibru psiho-social. Intalnirile dese cu tot felul de chipuri necunoscute, aglomeratia si invadarea spatiului consuma foarte multa energie si activeaza o serie de mecanisme defensive. Asa se intampla ca, de multe ori ii evitam pe cunoscuti fie punand fruntea in pamant, fie trecand brusc pe trotuarul opus, fie intorcand fara motiv capul in alta parte.
Este exact cazul pe care l-am trait de doua ori in aceeasi saptamana fara sa-mi vina sa cred ochilor si realitatii!
Consider si acum scoala generala cea mai frumoasa parte a copilariei mele... Invatatoarea, primii pasi in ale caligrafiei, apoi limba franceza cu madame Popescu Rodica... Gimnaziul, domnul diriginte Calin Bacali, limba romana si incercarile de olimpiada cu doamna Nica, gramatica faina si toate analizele de text, istoria universala si a romanilor cu doamna Teianu si cu doamna Dutu, geografia si invatarea tuturor continentelor cu capitalele principale, cu doamna ... offf... imi scapa... dar mi-a ramas in amintiri vocea ei blajina si statura cam impunatoare pentru o femeie. Ei bine, toate astea dar mai ales chipurile colegilor, galceava din pauze, alergaturile suferite de fete din parte baietilor, activitatile de infrumusetare a peretilor clasei prin planse cu cantece si poezii in limba engleza (activitate initiata de domnul diriginte), atribuirea sarcinii - cine cara husa de banca (in clasele mici) mi-au ramas toate intr-un cufar mental prafuit cu auriu de anii blanzi ai liceului, apoi ai facultatii si in cele din urma ai masterului.
In final, ideea de a intalni vreun coleg din intamplare pe strada imi naste un sentiment cald, parca matern de apartenenta la grupul amintirilor comune... Face parte din mine, dinlauntrul meu si nu m-as putea abtine chiar sa il si imbratisez!!!
Disonanta vine odata cu dezamagirea cand totul se materializeaza!
In fiecare dimineata iau autobuzul din aceeasi statie cu doi fosti colegi. Prima oara cand i-am vazut am fost usor surprinsa dupa care mina fetei mele s-a relaxat in incercarea de a-i saluta prietenos, din pacate raspunsurile au fost ostile prin mimica afisata! Desi ne-am cunoscut si am fost educati opt ani de zile in acelasi mediu, mecanismele noastre defensive s-au activat in incercarea de a ne demonstra "care-i cel mai tare". Pe colega o mai intalnisem asta iarna intr-o seara intr-o alta statie de autobuz. Avea gluga nu doar pe cap ci pe toata fata si pusese capul in pamant dupa ce a tras cu coada ochiului ca ma uit insistent la ea!!! Indignare totala!
Acum, stau si ma gandesc! Daca le-as trimite acest post ar avea vreun efect asupra comportamentului lor?! Daca m-as duce brusc si le-as zice "Buna! Iti amintesti de mine? Oana! Colega cu care ai stat in banca in clasa a doua!?" ar parea cersire de atentie sau recunoasterea Sinelui si constientizarea totala a existentei!?!
Mda! Ma-ntreb daca in lumea cealalta cand o sa avem nevoie unii de altii, tot asa ne vom preface ca nu ne cunoastem...

Anarhie! Camera dez-afectata!

2008-05-11T23:27:00.000+03:00

Cum pot ajunge la origini?

2008-05-05T22:50:00.000+03:00

Ma trezesc dimineata, ma imbrac, ma spal si plec la serviciu, muncesc 8 ore, ma intorc, mananc ceva... poate citesc ceva fain, apoi ma culc si a doua zi o iau de la capat... :(
Dar de unde vin si incotro merg?
Intr-o zi cand ma intorceam de la munca traversam intersectia la Titan, spre 101. In spatele meu am auzit o voce de barbat: "Avem toata viata ca sa ne mantuim. De aia suntem lasati aici!". Cand am intors capul, ochii mi-au vazut un barbat barbos intre doua varste tinand de mana o fetita de vreo 8 ani. Tata preot si fiica, m-am gandit...
Plamada din lut si apa de ploaie. In varf de munte esti mai aproape de Dumnezeu, originile iti sunt tangibile, misterele deschise! Trebuie doar sa asculti vocile din jur... privighetoarea, ciocanitoarea, cucul, pupaza, oile, poate chiar si orataniile padurii... Prin toate Domnul ii mai aproape! Atata doar iti mai ramane... MANTUIREA! Dar cum!? Ca pustnic - trup si suflet?! Ca pereche - binecuvantata?!

Lumea magica din varf de munte! Langa Stejicul Mare si cel Mic, langa Magura Mare si cea Mica, langa Piatra, lumea iti pare lipsita de rautati si in egala masura plina de griji. Puful de papadie imponderabil iti incetoseaza privirea ca intr-o iluzie de mantuire. Dimineata, duhul padurii pluteste agale deasupra tuturor luand cu el o parte din himerele noptii. Incet-incet, incep sa cante brotacii! Vestesc primele raze de soare! Prima lumina a Adevarului asupra Hadesului intunecat! In duet cu vuietul maretilor brazi, brotacii vestesc dimineata si isi plang blestemul de a fi ramas printi invesmantati in frac de broscoi... Graurii, privighetorile, cucii, cotofarlele, codobaturile, ciocanitorile, pupezele ii tin isonul alinandu-i durerea de a nu fi putut deveni print pentru prea Frumoasa Padurii Dalba... Caci Dalba-i imbracata in raze de soare, in flori de mar, in frunze de sovarf, in condeiuri de oua, in Pasca luminata, in frunza de cetina, in dulce grai neaos, si cate si mai cate... chiar si ea a uitat... Caci traieste de demult... I-o fost draga viata si de aceea isi mangaie brotacul cu primele raze de soare din vestmant...
A rapit-o duhul padurii atunci cand a vrut sa lipeasca vazduhul de creierii muntilor, iar pe Broschi, iubit al Dalbei l-a prefacut in animal cu raie, ce-si cheama iubita la ivirea zorilor.
Cand duhul padurii se coboara, vietatile numai graiesc, intunericul se coboara, varfurile se intuneca, vantul sufla rece si din hornurile caselor ies smocuri vascoase de fum ca pentru zeul pagan...
Doar Dalba il mai imbuna si aievea-si saruta brotacul speriat...

Fiecare cu crucea sa!

2008-04-22T21:22:00.000+03:00

Cerul inrosit aluneca spre mare stingandu-se in ea, marea invada uscatul si topea lutul efemer intr-o mazga din care a luat nastere o... Aratare...
Mana dreapta cruce si cea stanga... o aripa, de fapt. Aratarea incerca sa isi ia zborul astfel incat sa scape de apa ce o tragea tot mai in jos, spre tinutul mlastinos si intunecat al inchisorii eterne. Batea din ce in ce mai tare din aripa-i chelita de fulgi de la atata zbucium in speranta unei levitari macar a jumatate din corp. Mii de gheare insa, se infigeau in picioarele slute ale Aratarii tot mai disperate de situatia fara iesire in care se afla.
Deodata, o briza de aer racoritor ii usca trupul de lut si se simti mai usoara! Auzi in departare niste voci familiare discutand asupra amalgamului de elemente ce se produsese deunazi. Roci, nisip, gheata, stanci, foc, magma, apa, lut fusesera amestecate cu soarele si luna intr-o forma nedefinita, noua, care se chinuia sa prinda viata si sa se desprinda intr-un al cincelea element al naturii. Apa, focul, aerul si pamantul vorbeau de aparitia acestui element, ca despre un copil al lor.
De teama de a nu fi gasit si inchis in temnitele celor patru parinti, Aratarea se zbatu de aceasta data si mai tare, facand o ultima sfortare. Batu atat de tare din aripa incat crucea ce tinea loc de mana dreapta, se aprinse deodata si o ridica pana dincolo de vazduhul cel cuprins vreodata de vederea umana.
Uimire! Dupa nici cinci minute astrale, Aratarea se prabusi de nicaieri in adancul pamantului luand forma unui duh ce-si duce trupul in brate!

De ce se joacă copiii?

2008-04-19T15:50:00.000+03:00

Teoriile psihologilor au luat în calcul până acum o serie de caracteristici şi funcţii ale jocului copiilor. Spre exemplu, Garvey (1977) consideră că
 Jocul este plăcut şi asociat cu emoţii pozitive;
 Este o activitate executată de dragul ei, recompensatoare în sine;
 Este spontan şi voluntar;
 Necesită o implicare activă a participantului;
 Nu se aseamănă vieţii reale şi nu trebuie considerat în sensul strict.
Un alt părinte al psihologiei copilului, pe nume Gardner (1982), consideră că
scopurile jocului în dezvoltarea copilului sunt nenumărate facilitând evoluţia acestuia de la un stadiu de dezvoltare la altul şi pregătindu-l pentru viaţa de adult. Mulţi copii îşi creează în această etapă un scenariu de viaţă pe baza a ceea ce învaţă fie prin propria experienţă fie prin cea povestită de adulţi. Mă refer aici la afirmaţii de genul “Nu e voie!”, “Stai cuminte!”, pe care părinţi le fac în momente în care copii îşi formează personalitatea. Partea negativă nu este atât cenzura ci modul în care aceasta vine de la adult, preferabilă fiind cea motivată fie sub formă de joc fie sub formă de recompensă-pedeapsă, arătând real copilului de ce “Nu e voie!” sau de ce în momentul X “trebuie sa stea cuminte!”.
În funcţie de vârstă jocurile pot fi abordate şi de părinţi în educaţie astfe:
1) până la 18 luni copilul se joacă singur doar cu jucăriile. Să nu uităm însă că jucăriile scumpe satisfac nu atât necesităţile copiilor cât orgoliile părinţilor şi că jucăriile trebuie sortate şi prezentate pe rând întrucât duc la saturaţie.
2) la 3 ani apare jocul paralel cu ceilalţi copii, aceştia imitându-se mai degrabă decât să interacţioneze.
3) în jurul vârstei de 4 ani jocul capătă tot mai multe elemente sociale având loc interacţiuni multiple de genul “oferă şi primeşte”.
În prima parte a copilăriei, primii doi ani din viaţă, deprinderea de joc corespunde
exersării şi controlului mişcărilor, explorării şi atingerii obiectelor. Între 2 şi 7 ani se dezvoltă jocul simbolic în care mătura este transformată în căluţ, o simplă cutie de carton în căsuţa păpuşilor, etc. În această etapă obiectele nesemnificative chiar şi pentru adulţi au o anumită utilitate şi semnificaţie pentru copii. Jocul cu reguli este caracteristic copilului de 7 ani care fixează şi respectă procedeele astfel încât se joacă împreună cu ceilalţi, toate acţiunile sale căpătând un anumit sens. Astfel, sunt frecvente jocurile care imită adulţii, jocul de-a mama şi de-a tata, de-a doctorul, etc.
Freud considera jocul un mijloc de eliberare a emoţiilor, copiii explorându-şi şi controlându-şi astfel sentimentele despre viaţă. Prin joc se învaţă nu doar lucruri noi despre diferite obiecte, ci şi cum să oferi partenerului de joc, un cubuleţ sau o maşinuţă, dar mai ales se dezvoltă foarte mult imaginaţia copilului în funcţie de antrenarea lui de către părinte, începând mai ales cu vârstele mici.
Aşa cum am precizat copilul învaţă preponderent prin joc dar şi prin imitarea adultului. Agresivitatea reprezintă unul dintre aspectele des imitate de copiii ai căror părinţi fie îi pedepsesc, fie le permit vizionarea de desene animate sau filme cu scene violente. Astfel, copiii pot dezvolta comportamente agresive faţă de congeneri sau mai târziu izolare socială, datorată pedepsei administrate, şi aversiune faţă de părinţi.

Blocaje ale comunicarii in cuplu!

2008-04-16T12:02:00.000+03:00

Motto: “Numai iubirea poate uni două fiinţe în aşa fel încât să le completeze şi să le împlinească, căci numai ea le pune alături, legându-le prin ceea ce au mai puternic în ele.” Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955)

“Există o singură persoană şi numai una pentru mine” - poate fi ideea preconceputa, sau unul dintre miturile iubirii care poate bloca un cuplu sa evolueze.
“Potrivit lui Platon, a existat o rasă primordială, a cărei natură “nu era cum este astăzi, ci cu totul alta”, şi a cărei “fiinţă însăşi a dispărut”, un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii, masculin şi feminin. Reprezentanţii acestei rase androgine erau “hărăziţi cu o putere şi o vlagă miraculoasă, cu o trufie fără margini […] ei s-apucară să se suie-n cer ca să se stăpânească pe zei”. Zeii însă îi pedepsesc pe androgini tăindu-i în două. De aici, apariţia unor fiinţe de sex distinct, purtătoare, ca bărbaţi şi femei, ai unui sex sau ai altuia, fiinţe în care totuşi rămâne amintirea stării anterioare şi se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale.”(Julius Evola “Metafizica Sexului”)
Unele tradiţii spirituale sprijină acest mit, vorbind despre sufletele gemene ca despre două individualităţi care au trăit în armonie în timpuri imemorabile şi care sunt perfect complementare. După evenimentul Căderii, sufletele gemene s-au separat şi trăiesc în corpuri diferite, căutându-se unul pe celălalt. Întâlnirile sunt caracterizate, în concepţia noastră, de o mare atracţie reciprocă.
Deşi, în calitate de psiholog, nu am încuraja astfel de “rătăciri”, poate veni un timp în orice relaţie când ne întrebăm: “Este cu adevărat cel mai potrivit pentru mine? Este ea ACEEA?”. Astfel de întrebări exclusiviste atribuie greşit unicitatea absolută unei fiinţe ideale la care ajungem să raportăm persoana de lângă noi fără a-l descoperi în esenţă.
Printre consecinţele înrădăcinării ideii că există un partener şi numai unul, pe care ni-l reprezentăm idealist, se numără următoarele:
1) Când ajungem să comparăm tot timpul persoana cu imaginea din mintea noastră nu mai avem timp şi energie să îi descoperim şi să îi apreciem unicitatea.
Sunt împreună de 6 luni, suficient cât să apară mici nereguli: “Nu sunt un tip demodat, totuşi mă aştept ca femeia să facă mâncare în casă. Eu pot eventual să spăl vasele, deşi cred că e mai nimerit să se ocupe tot ea de asta. Şi nu înţeleg de ce insistă să stăm în casă, doar noi doi. Un cuplu modern are o viaţă socială bogată. Credeam că e femeia visurilor mele, dar dorinţa asta exagerată a ei de intimitate, îmi dă de gândit. Măcar de s-ar fi priceput la economie, să am şi eu cu cine discuta.”
Când ne aşteptăm ca celălalt să fie perfect, pierdem din vedere ceea ce pe el/ ea îl face diferit, special, unic. Comparat cu o imagine mentală prefabricată, bineînţeles că persoana va pica examenul, riscând să rămânem împreună cu exigenţele absurde construite pe un mit efemer.
2) După ce relaţia în care credeam s-a terminat, nu mai suntem deschişi alteia.
Exemplu: Erau împreună de 5 ani. El a acceptat o ofertă de muncă foarte avantajoasă în SUA, promiţându-i că o va chema şi pe ea în cel mai scurt timp posibil. Nu numai că nu a invitat-o, dar emailurile s-au rărit până când, într-o zi, el i-a comunicat că relaţia lor trebuie să înceteze întrucât a găsit pe altcineva.
“Au fost ani foarte frumoşi, pe care nu-i voi uita niciodată. E dreptul lui să fie fericit cu altcineva. În ce mă priveşte, sunt sigură că nimeni nu-l poate înlocui.”
Este adevărat că cele afirmate mai sus de ea nu reflectă sentimentele de depresie trăită, dar verosimil este şi faptul că putem descoperi treptat persoana de lângă noi fără a o idolatriza însă. În cazul unei astfel de decepţii, există numeroşi potenţiali parteneri în jurul nostru, puţini din aceştia fiind compatibili cu activităţile, interesele şi convingerile noastre. Este bine totuşi să avem în vedere faptul că viaţa este presărată de necunoscut şi că puterea fiinţei umane de a iubi şi de a se regenera este nelimitată. În plus, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru fiinţa pe care o iubim (în afara cuplului sau împreună) este să o ajutăm să se dezvolte şi să devină liberă. Iubirea, în sine, prin natura ei este liberă!

Trup pustiit!

2008-04-15T20:40:00.000+03:00

Zeci de lanturi care ma strang si nu ma lasa sa respir libertatea!!!
Inchisa intr-o cutie speranta nu va mai iesi nici macar plapanda dupa celelalte virtuti si sentimente dinaintea ei... se va stinge de povara materiala ce o cara in carca asemenea unui melc ramas fara cochilie, intins pe asfaltul incins de soare...
Cand adorm imi simt respiratia din ce in ce mai grea si mai atarnatoare, totul devine mai greu si mai prins in real decat orice material cu viata... Doar respiratia se mai poate transforma in abur lipsit de imaginea de sine si de constienta! Doar ea, usoara ca un aer cald se poate ridica tot mai sus avand ca repere binele, raul si imprevizibilul.
Si atunci, trupul scarbit de materie ramane incarcerat cu torsul cangrenat de abandonul sufletului eliberat in sfarsit prin metaconstiinta propriei existente!

Lumea copilului din mine!!!

2008-04-13T19:44:00.000+03:00

Tricolorul, soim al patriei, Cico, Eugenia, inghetata Polar, cozi interminabile pentru ratia de zahar sau ulei, scoala, lectii si joaca de-a ratele, tarile, sotron sau frunza, apa de la teava din spatele blocului dupa o partida de-a v-ati ascunselea, asteptarea cu sufletul la gura a desenelor rusesti sau a mupets, culcarea imediat ce se insera din cauza taierii curentului... toate ca prin vis... fragmente... cu ajutorul youtube...

PSYCHO

2008-04-04T23:07:00.000+03:00

Respiro!

2008-03-13T22:28:00.000+02:00

Intr-o seara senina
Cu luna plina
Privirea-mi furisa
Mi te va mangaia
Suvita-mi rebela
Te va gadila
Iubirea-mi domoala
Mi te va urma!

In raze de soare
Aproape de mare
Scoici iti vor sopti
Nisipul va tresari
Si urmele-mi ude
Se vor pierde-n unde
Scriind in bronzul de lut
Cuvinte de mut!

Caci cele negraite
Si cele gandite
La zenit, departe,
Ca intr-o carte,
Vor fi pastrate
Si nealterate!
Vor fi crescute
Si recunoscute
De anima care,
Are doar chemare
Pentru-acela care
Va gasi-n rascruce
O pana alba-codalba
De porumbel bland.
Pana fi-va fina
Sub privirea senina
A chematului print.
De-ar prinde-o-n parul balai
Al domnitei de crai
La margine de padure
Dincolo de lume,
Se va implini
Pe veci va-mparati
A lumii lumina
Blanda si senina.

Amandoi primi-vor
Un loc asezat
Langa imparat,
Pe un colt de stea
Sau de semiluna
Pe un pat de nori
In mii de culori!
De al vietii rai
Se vor bucura,
Si se vor hrani
Cu mii de credinte,
Cu iubire vesnica!
Se vor adapa
Din eternitate
Din izvorul stiintei!
Mereu vor dansa
Chiar si gravita
Ca doua lumini
Ca cele stelute
Prea departe duse!

...

2008-03-10T22:34:00.000+02:00

Si cand nici acea unica fiinta care ma intelege cel mai bine nu va mai fi, eu cui voi mai ramane?
Dar cand oare am putut sa-i platesc cu viata pentru viata ce mi-a dat-o, de ce n-am facut-o?
Si de ce sa tac malc si sa inghit ceea ce si ea a inghitit, fara a putea impartasi nici unui frate sau surori?
Si cat timp sa macin lacrimi in maruntaie fara a ma face inteleasa?
Dar mai ales cum sa las atata soare sa lumineze o viata care ma intuneca?
Cum sa pot creste daruind lumina nereflectata?
Cum sa ranesti cand iubesti?
Cum sa fii copil crescand?
Cand e mai bine sa taci si sa-nduri?
Atunci cand corabiile inoata in ape repezi si tulburi,
Cand norii se plimba ca-n basme alungati de vant
Si-ti aduc iluzia unui sentiment?

De la 9 babe la 12 cojoace!

2008-03-08T11:57:00.000+02:00

Se spune ca a fost odata o baba care a legat o vraja pentru soare, astfel incat sa nu mai apara! A uscat plantele, vietuitoarele s-au ascuns, a adus nori si fulgi de zapada, ba mai mult furtuni de ninsoare si zile intunecate!
Cu fiecare zi care trecea se facea tot mai frig, gerul punea stapanire pe copaci inghetandu-le ramurile, pe lacuri si rauri aducand punti de omat amestecat cu ace de gheata, pe animalele campiilor si pe cele ale inaltimilor, iar baba era stapana intregului tinut de clestar la fel ca sufletu-i had!
Feciorasu' vitreg, vazand isprava babei isi lua dulama, cateva merinde si bursucul de la marginea padurii inghetate si porni in lume sa afle cum poate scapa vietuitoarele de tirania gheturilor si a viscolelor!
Cutreiera lumea si intalni prin alte parti, oameni care se scaldau in soare, vazu vietuitoare in culcusuri verzi, auzi trilul vesel al pasarilor, gasi grupuri de oameni ce isi ingrijeau gradinile pline de flori si se minuna cu intristare amintindu-si de plaiul natal care nu mai vazuse lumina soarelui de sute de ani. Isi lua tovarasul de drum in brate si zise cu amar:
- Vargatule, ce sa fac pentru poporul meu? Cum sa dezleg vraja babei si sa vad din nou fericirea calda si lumina in inimile oamenilor?
- Stapane, nu vei afla raspunsul decat singur dupa ce te vei intoarce acasa! Eu iti sunt alaturi si te-oi ajuta cum oi putea!
Dupa ce mai cutreierara lumea cea neinghetata, ajunsera si pe taramul natal. Aici femeile imbracate in cojoace duceau greul casei singure, caci barbatii munceau la padure, alta posibilitate neavand pentru familiile lor!
Ajungand si la marginea padurii, vazu o fata adunand surcele.
- Dar tu? Ce-i cu tine aici?
- Iaca, ce sa fie! Adun vreascuri pentru foc! Maica e batrana, frati nu am iar tatal muri anul trecut la padure in toiul viscolului napraznic!
Furtunile de zapada erau in acest tinut adevarate cataclisme, cu fulgere si tunete, cu ace de gheata si fulgi mari!
Feciorul, auzind acestea si vazand frumusetea alba a chipului si o asemenea putere nepotrivita pentru o fata, ii cazu draga si se hotara sa o ia de nevasta. Dupa casatoria lor, ca prin minune zapada se topi si soarele isi facu loc prin cerul intunecat, pasarile incepura sa cante iar iarba isi arata coltul.
Baba cea hada se zvarcoli de manie vazand indrazneala feciorului vitreg si incepu sa transpire rusinos aruncandu-si rand pe rand cele douasprezece cojoace pe care le stranse contra reumatismului pe durata vrajii legate de ea.

Si daca toata povestea nu v-a convins de existenta celor noua zile ale babei Dochii, atunci aflati ca eu am incalecat pe sa si v-am spus poveste-asa cum imi veni la dezghetul si bunul plac al inimii.
Alte detalii despre Dochia pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Baba_Dochia

"Divortul Avortat" sau "De ce nu ne mai intelegem noi doua?!"

2008-03-02T20:10:00.000+02:00

La 4 ani:
- Mami, dar ce inseamna ca este divortata?
- Pai tanti Cornelia a fost casatorita si acum s-a separat de sotul ei, nu mai stau impreuna si asta inseamna ca s-au despartit, adica au divortat! Intelegi?
- Hmmm... Mda, ce cuvant urat! Dar tu nu esti divortata... Ce bine!
- Nu, dar te am pe tine doar a mea!
La 20 + ani:
Ce ciudat! Sa fii tratat ca un copil pana la 20 si ceva de ani! Ce ciudat sa nu inteleaga cat este de utila separarea, divortul fie si fortat! Da! Asta e! Un avort de constiinta transgenerationala, un travaliu prin care sa ne separam macar fizic acum pana nu e prea tarziu!
- Eu oricum te iubesc neconditionat! Cum sa te fac sa intelegi ca te iubesc enorm fara sa mi te lipesti material de viata asta?
- Invata-ma sa te iubesc de departe! Invata-ma sa cresc asa cum vrei tu!
- Oare ai fi de acord? Ai accepta oare ideea ca suntem temporar mama si fiica? Intelegi ca nu ma poti constrange la nesfarsit? Ai putea intelege vreodata ca decizia de a face un lucru in momentul "T" imi apartine in totalitate! Intelegi ca ti-ai facut datoria si stiu cat valoreaza asta pentru omul care am ajuns?
- Nu te pot sti departe! Esti tot ce am mai bun! Nu suport sa vad dezordine! Sunt bolnava de curatenie!
- Recunoaste ca e vorba de una materiala! Aminteste-ti mereu, asa cum m-ai invatat, ca "vom ajunge cu totii Acolo"! Hai sa nu lasam viata sa ne avorteze legatura!
- Nu iti pot da drumul!!!!
- Daca nu vei face asta si vei continua sa te preocupi neincetat de bunastarea mea materiala, voi avea de suferit dublu dupa ce nu vei mai fi!
- Mai bine sa te stiu langa mine!
- Ma vei bantui neincetat! Divortul nostru nu se va intampla! Va fi avortat de destin! Vom fi legate pe vecie si nu ma voi putea dezvolta deplin! Cordonul tau ma strange uneori!
- Pe mine ma face sa ma simt confortabil! Nu iti pot da drumul! Imi face bine sa te stiu bine!
- Imi voi intemeia o familie si ma voi desparti de tine! Fortat!
- Nu face asta, te rog! Nu vreau sa raman singura!
- Il vei avea intotdeauna pe tata! El are mai multa rabdare decat mine! Si in plus, n-o sa ramai singura pentru ca te iubesc! Nu intelegi!??!!! E vorba despre universul meu, despre viata mea! Nu vreau atata preocupare, stiu sa am grija singura de mine! Nu trebuie sa ma tii fortat in relatia noastra! Vei ramane intotdeauna "mama"! Prima iubire! Dar viata tot ne va avorta divortul valorilor noastre, devenite divergente cu varsta, si ne vom intalni si dincolo! Dar doar distanta macar, sper sa te faca sa intelegi toate astea! Oare nu vezi de ce nu ne mai intelegem? Nu vezi cat de diferite suntem? Ce valori avem? Nu vezi cat esti de grijulie, exagerat si neintemeiat? Nu intelegi?! SUNT PE CALE SA IMI INTEMEIEZ PROPRIA FAMILIE!!! Dar vei avea vesnic un loc in inima mea!

Incorsetata

2008-03-02T11:20:00.000+02:00

Imi atarna sufletul de constrangeri lumesti, de constrangerea "ordinii firesti", a "curateniei" fizice, de cultul obsesiv si nesabuit al atributiilor femeii neemancipate, de impunerea patologica a unor reguli...
M-am saturat sa ma strangulez cu toate, m-am saturat sa mi se dicteze, m-am saturat de o realitate mult prea limitata si obstructionista!!!
Vreau libertatea noii familii!

Amintiri

2008-02-26T21:02:00.000+02:00

Un pat de mijloc mare pentru o sora si un frate, o biblioteca suprapusa la capataiul divanului, cateva carti pe biroul din colt si multi maimutoi din plus pe perne. Eu, investigand sertarasele si usitele dulapului, intesate cu carioci, culori, plastelina, guma de mestecat in forma de tigareta, pierduta in universul celor doi frati a caror companie mi-a fost atat de placuta si pentru care as fi renuntat si la gradinita, poate chiar, cu atat mai mult la mesele minutios pregatite de maica-mea si pentru care ma strecuram pe langa o sindrila desfacuta din gard, poarta fiind incuiata pentru "siguranta" momentelor cand ramneam singura.
Erau cu totii bulgari.
Casuta de pe colt - cu gradinita plina de flori vara si de frunze putrezite toamna tarziu, culcus ideal pentru melcii ramasi fara casa; cu cuibul de barza pe stalpul de telegraf in care progeniturile se infruptau cu atata pofta din serpii si broastele aduse de parinti - mi-o reprezint si acum prin ceata anilor.
Straduta pe care am invatat sa pedalez pe primul meu Pegas la indicatiile lui taicamiu, fara sa ma pravalesc in sant. Zilele mohorate in care priveam de una singura pe fereastra cum se aciueaza randunelele pe la stresini de teama frigului si a umezelii.
Prima petrecere aniversara la care am asistat copil fiind, la care am descoperit cu stupoare ca un simplu dat din cap poate fi tradus in loc de NU drept DA, si la care socializam cu aceeasi maxima naturalete cu care cotroseam prin lucrurile fratilor vecini in camera carora ma ascundeam parca de realitatea deloc incomoda a propriei mele familii.

Revenire la viata

2008-02-25T22:48:00.000+02:00

Vremea ideala ptr crestinare

2008-02-23T08:32:00.000+02:00

Dincolo de perceptia oamenilor, dincolo de credinta ca exista Ceva care ne-a trimis aici, dincolo de toate cele vazute sau auzite, dincolo de toate planetele cunoscute pana in prezent de omenire SE AFLA Cel care face ca soarele sa straluceasca, ca natura sa isi revina dupa o iarna grea. Se afla acea minune care trimite o noua viata in lume si ii da atata noroc incat sa ii poata ferici pe cei din jurul lui. E ziua ideala pentru a crestina un suflet si pentru a te ruga sa-i fie calea dreapta pe parcursul vietii...
Incet-incet prinde viata si natura! :)

Pour mon bien aime! :)

2008-02-21T20:36:00.000+02:00

Natalie Cole and Nat King Cole - When I Fall In Love

P.S. la 20.02.2008 - Am mai invatat ca nu trebuie sa-i judecam pe cei din jur pentru ceea ce fac ci sa avem grija de propria evolutie!

Magnetism

2008-02-20T19:36:00.000+02:00

Niciodata nu m-am simtit asa singura si niciodata nu am avut prea multi prieteni... ar putea fi un handicap, daca ar ajunge pana la limita insingurarii autiste fata de social, insa insingurarea e doar inauntrul meu...
Cineva m-a invatat ca viata in doi
e pretioasa... sau poate ar fi mai bine sa spun ca a crescut aceasta samanta, deja existenta, a credintei puternice ca macar in doi lumea poate fi schimbata! Am mai invatat si ca atunci cand faci un lucru nu trebuie doar sa ii daruiesti toata energia de care esti in stare ci si sa nu ceri nimic in schimb si nici sa te astepti sa primesti ceva, ca tacerea e de aur pentru o femeie cugetata si mai ales ca cea mai de pret e comunicarea chiar si in momentele foarte tensionate cand simti ca nimeni si nimic nu-ti mai intra in voie. Am invatat ca nu e frumos si nici sanatos sa intorci spatele persoanelor dragi atunci cand esti suparat ci sa explici empatic sentimentele si supararile tale astfel incat sa nu devii insuportabil lor dar nici sa ii ranesti.
Am invatat ca orice in viata e posibil daca daruiesti fara sa ceri nimic in schimb, ca legaturile se leaga greu dar odata legate trebuie pastrate astfel pentru ca dincolo de partea materiala tot ce conteaza sunt oamenii de langa noi! Apoi discretia si seriozitatea sunt alte insusiri pe care le-am probat empiric, fara de ele o femeie neputand fi si rationala!
Sper ca cele mai importante persoane din viata mea, pe care le voi iubi mereu sa-mi ramana in suflet la locul lor chiar si dupa existenta de aici!

Menirea stelelor!

2008-02-14T20:57:00.000+02:00

- Ia te uita! Vezi un punct luminos sclipind deasupra noastra?
- Unde-unde?
- Chiar deasupra! Acolo! Langa Steaua Nordului! Vezi? Sclipeste parca ne-ar zambi!
- Aaaa... Da... e chiar mai luminos decat Luceafarul! Cred ca e steaua noastra! Dar oare sa fie a amandurora? Eu stiam ca la nastere, pe bolta cereasca apare cate o steluta pentru fiecare in parte!
- Asta asa e! Dar exista exceptii chiar si in viata metafizica! Omul are steaua lui, insa androginii au astrul ce-i calauzeste inca din viata fizica, dupa ce se regasesc... in trupuri diferite!
- Da... ce stea minunata avem!
- Simti si tu cum straluceste tot mai tare cand ne construim visele? O vezi cum explodeaza in mii de artificii cand transformam irealul in real? Ii simti culorile cand trecem de la fericire la tristete, de la bucurie la multumire? Ii simti blandetea catifelata cand pastram sentimentul genezei intre noi?
- E asa departe! Oare o vom putea atinge vreodata?
- Nu cred ca e nevoie! Suntem in ea ca intr-o cochilie protectoare, ca intr-un mediu imponderabil! Doar asa am ajuns androgin!

E bine sa iti definesti scopuri precise!

2008-02-10T11:57:00.000+02:00

Am citit aceasta afirmatie zilele trecute pe blogul unei doamne cu foarte multa experienta de viata de la care oricine ar avea foarte multe de invatat.
"Avoir des buts c'est si important!" :)
A avea scopuri este atat de important! Poate fi... atata timp cat scopurile pe care ni le propunem ne ordoneaza stilul de viata, atata timp cat ne duc spre evolutie continua prin gradul de dificultate, atata timp cat reusim sa le atingem treptat ridicand stacheta. Sunt atat de importante incat ne produc placere atunci cand le indeplinim urmand un alt scop dupa terminarea lor, asemenea lui Sisif! Atat doar ca placerea se diversifica in functie de mijloace, in functie de capacitati si aptitudini... Daca povestea lui Sisif ne repugna intrucatva din cauza asiduitatii fara de care nu ar putea duce bolovanul pana-n varf, este pentru ca incercam pe cat posibil sa evitam munca grea si sa ne bucuram din plin de placerile vietii...
"Scopul nostru este placerea particulara, in timp ce fericirea este suma totala a tuturor placerilor particulare in care sunt cuprinse atat placerile trecute cat si cele viitoare.
Placerea particulara o dorim pentru ea insasi, in timp ce fericirea este dorita nu pentru ea, ci pentru placerile particulare.
Intr-adevar [...] atat placerea cat si durerea constau in miscare, deoarece lipsa de durere este asemenea unui om care doarme." - Despre vietile si doctrinele filosofilor/ Diogene Laertios

Ganduri ametite... "Mai scrie si tu ceva pe blog!" Hi-hi! ;))

2008-02-07T21:41:00.001+02:00

Sa te trezesti cu o melodie in cap dis-de-dimineata, inainte ca ceasul sa sune, fara sa deschizi ochii, sa iti amintesti doar cuvinte care au relevanta personala... "We rely on each other... islands in the stream/ That is what we are...", sa nu uiti ca timpul trece... si fiecare clipa trecuta te propulseaza spre sfarsitul inevitabil dar presupus inceput, sa vrei sa iti "cresti" mama - pentru despartire, asa cum tatal a facut-o cu tine dupa ce te-a ajutat sa depasesti complexul oedipian, sa iti iubesti viitoarea familie... si pe cei din jur, sa te bucuri de fiecare noua zi dar si de greseli din care inveti evoluand, sa fii iubit de cei din jur dar si sa accepti respingerea altora, sa lasi loc fiecaruia sub soare, sa iti descoperi Sinele... Oare asta-i adevarata viata care-i urmata de cealalta, dincolo de metafizic?!

Leapsa culturala!

2008-01-26T20:10:00.000+02:00

Urmand intocmai sfatul lui vara-miu, postez in continuare ceea ce am gasit la pag 123 dintr-o carte a carui autor nu are decat fraze de jumatate de pagina...

ATENTIE! Conceptele folosite in text nu inseamna nimic pe langa simbolistica lor... Adevaratul lor sens e dincolo de ceea ce numesc!

Iata ce am gasit in urma numaratoarei a 5 fraze:

"[...]Simteam ca soarta mea atarna de un fir de par si nici nu mai indrazneam nici sa respir. Seful imblanzitorilor asculta si el vantul. In clipa urmatoare din coliba isi facu aparitia o femeie imbracata aproape in zdrente, dar zdrentele nu faceau decat sa-i scoata si mai mult in relief frumusetea nerusinata si provocatoare, asa cum in noroi florile sunt si mai stralucitoare uneori. Era inalta, avea parul scurt, carnea aramie si contrasta violent cu aspectul sordid al imblanzitorilor. Exista ceva exotic in toata fiinta ei de floare echivoca a smarcurilor. O frumusete tulbure, pacatoasa si perfida ca locurile unde traia, accentuata de mersul lasciv, de tarfa care-si cunoaste farmecele. Dar fata ei frumoasa se schimonosi deodata ingrozitor. Parca i se aplicase o masca terorizata. Au trecut cateva momente pana m-am dumirit ce se intampla. Unul dintre imblanzitori, la un semn al sefului probabil, caci acesta urmarea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre si de-acolo isi inalta incet capul o cobra. Femeia scoase un tipat infiorator care se franse in cele din urma intr-un acces de tuse isterica. Inecata de aceasta tuse, ea incerca sa tipe mai departe in timp ce imblanzitorii adulmecau, imobili, vantul. Eram gata sa ies din trestii cand femeia inclina capul si, la un semn al sefului, imblanzitorul care deschisese sacul impinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia disparu in coliba iar ceilalti cazura intr-o somnolenta ciudata. Cand s-a auzit din nou un scheunat de caine, s-au scuturat din somnolenta, au luat cobrele de pe butuci, le-au varat in sac, si-au desfasurat carpele de pe maini si de pe picioare si au disparut la randul lor in coliba. Am profitat de asta ca sa ma retrag in stufaris. [...]"

"Viata pe un peron" - O. Paler

Usor schizoid, plin de simbolistica existentiala! Genial!

Scopul vietii

2008-01-20T14:39:00.000+02:00

http://www.sfaturiortodoxe.ro/_drumul.htm

Suntem "ziditi" temporar... cu ce scop?

Avem pe de o parte liberul arbitru si pe de alta schita destinului pe care putem trasa scurtaturi, drumuri accidentate, putem batatori arterele principale sau chiar gasi o sumedenie de ramificatii care sa ne imbogateasca existenta efemera si sa ne duca la finalitate...

Daca am lua Fericirea ca scop in sine am fi constransi de lupta pentru obtinerea ei! Insa orice contrangere are si libertatile ei... Doar Dragostea in sine e lipsita de orice constrangeri, fiind libera prin insasi existenta ei. Asa ca, daca ne-am alege dragostea ca si mijloc de atingere a fericirii, am putea dobandi o libertate relativa chiar si in limitele spatiale, temporale si materiale in care fiintam... Ceea ce vreau sa spun de fapt e ca "schita destinului" ar trebui sa fie una conforma cu dragostea si cu dogma crestina, dincolo de nivelul etic al gandirii prin recompensa si pedeapsa. Dragostea sub toate formele ei, sub forma ortodoxa relationeaza, cu siguranta, cu eternitatea in Fericire! :)

asa de mici...

2008-01-10T19:41:00.000+02:00

Examene, promovari, serviciu, familie, responsabilitati, manie, invidie, trufie, snobism, mediocritate, probleme de tot soiul... toate ne tin ancorati in o mie si una de griji, ne restrang libertatea de a visa, dar mai ales pe cea de a iubi tot ce misca!!!

Daca ti-ai aminti in fiecare clipa ca un om vazut din spatiu nu e mai mare decat o furnica si ca un munte nu-i mai mare decat Casa Poporului vazuta de la balcon din Socului, ca un copil, la nastere, sufera la fel ca si batranul neputincios cand moare, ca unul vine de acolo unde celalalt pleaca, dar mai ales ca o asemenea calatorie, inapoi de unde a plecat ar putea sa inspaimante...

Necunoscutul, lipsa de repere, teama de e rau sau bine! Probabil e ca intr-un somn in care trebuie sa te cufunzi constient de senzatii, o calatorie pe care trebuie sa o traiesti lin, sa o lasi sa curga de la sine pentru a te duce nu in miezul din care te-ai nascut, ci in cel care autofiinteaza dintotdeauna, in Bulgarele de Iubire!

Caci: "Dragostea indelung rabda;

dragostea este binevoitoare,

dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu e trufasa.

Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale,

nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.

Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.

Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.

Dragostea nu cade niciodata...

Si acum raman acestea trei:

credinta, nadejdea si dragostea.

Iar mai mare dintre acestea este dragostea."

Citat din Cap.1 Corinteni, 13:4

Versuri?!

2007-12-15T20:19:00.001+02:00

Suflet al meu calator,
Ma poarta pe aripi de flutur in cer,
Spre ingerul de dincolo de univers!
Mi-e teama sa zbor!
Mi-e teama de mor!
Din colt de stea in colt de luna,
Mi-e teama sa zbor jucaus in lumina de soare,
Mi-e teama ca-n zborul nebun sa nu-mi ard din nou aripa
In raza de soare!
Mi-e teama ca sufoc!
Ca ma sufoc zburand prea sus uneori,
Ca ma prabusesc in propria-mi iubire profana si murdara!
Mi-e teama ca Eu-l meu din spatele Lunii
S-a ascuns nebun departe de vazul lumii!

clar obscur

2007-12-09T13:00:00.000+02:00

Cateodata muntele coboara la ses cu miros si atomi desi de ceata ce-ti mangaie violent obrajii, cu opacul alb prin care abia daca poti zari. Pasarile isi cauta locul ratacind stingher... Norii, soarele, luna calatoresc departe... parca nici nu mai sunt!

Coboara spirite mioritice impresurand copaci, cladiri. Coboara cerul mai aproape de noi. Nu simti si tu ca tot ce-i viu cu cel fara de viata traieste laolalta?!

mi-e teama

2007-12-04T17:07:00.000+02:00

sa nu cumva sa ma pierd printre straini, sau ca cel care era o data strain sa se piarda printre alti straini in ceata destinului...
Daca ar fi dupa mine l-as inchide intr-o bula opaca de aer, doar pentru mine! L-as face sa inteleaga ca este singurul strain care m-a domesticit si care m-a invatat sa traiesc fara a-mi confunda identitatea, ca este strainul meu pentru mereu!

Europenizare & identitate - 1 decembrie

2007-12-01T19:19:00.000+02:00

Tears in heaven

2007-11-30T22:21:00.000+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=IbRkees48i8

cautarea...

2007-11-30T21:38:00.000+02:00

Caut... intr-una! Am obosit cumplit dar inca mai caut si nu voi inceta sa caut pana ce voi gasi...

Am obosit atat incat nu mai pot sa simt decat ca vreau sa gasesc dincolo de mine, deasupra... in afara mea... acel Ceva care ma tine aici...

Mi-au obosit si lacrimile... nu pot decat sa se vada din afara, ca niste bobite si sa-si inteleaga menirea cautand... poate candva reflectia luminii le va odihni...

Injumatatirea...

2007-11-20T06:37:00.000+02:00

- Ce faci?
- Mi-e tare frig si mi se zbate somnul! Tu?
- Eu sunt inauntru...
- Vin si eu!
- Nu ai cum! Aici nu incape decat o singura persoana!
- Pai sunt doar eu!
- Nu! Nu ma-ntelegi! Trebuie sa te injumatatesti ca sa poti intra!
- Sa ma injumatatesc?
- Da! Sa fii tu si altcineva! O singura persoana!

Singuratatea si pustiul

2007-11-07T21:54:00.000+02:00

"Spre deosebire de Eleonora, eu cred ca trebuie sa vorbim despre singuratate macar pentru a o deosebi de pustiu. Singuratatea te inabusa. In schimb, pustiul te digera ca un sarpe boa. Intai te inghite si apoi te digera incet."
Viata pe un peron - O. Paler
Ca si Eleonora, nu vreau sa vorbesc nici despre pustiu, cu atat mai mult, despre singuratate... Pot exista fara prieteni, asa cum o fac de ceva timp, dar nu si fara oameni sau mai mult NU FARA DRAGOSTE!!!
Fara dragoste... adica in ignoranta?! In ignoranta celor apropiati fata de mine? Nici chip! M-as prabusi in cea mai cumplita mlastina cu mal albastru-verzui bantuita de stafii si de paienjeni care si-ar tese panzele peste amintirile mele... poate ca mi-as contorsiona sufletul asemenea ramurilor unui copac crescut in salbaticie pe care nimeni nu l-ar mai putea domestici... nu mi-as mai lasa nici o pasare sa cante pe crengile uscate, n-as mai hrani nici o vietate cu mugurii si frunzele mele primavara, nu as permite nici unui tata sa ii faca copilului leagan pe ramurile sanatoase...
Fara a primi... probabil ca radacinile mi-ar fi mancate de viermi si coropisnite iar seva din trunchi s-ar scurge incet si sigur in pamant... M-as afunda intr-o "dulce durere", pe care, intr-un final n-as mai simti-o deloc...

care-i viata adevarata....

2007-11-05T21:14:00.000+02:00

Pe planeta asta a parintilor, copiii nu vor fi niciodata liberi, oile nu vor paste niciodata departe de turma iar stolul intotdeauna il va inghesui pe neinitiat... Asa a fost scris; ca Harap-alb cel fricos sa ramana in curtea imparatiei... fara a reusi vreodata sa il scalpeze pe Span...

Ma intreb cum ar fi lumea fara cifre?! Trista rau... ar trebui sa astepte sa se nasca din nou pentru ca nu ar sti cati ani ar avea, nu ar invata valorile masurabile ale vietii... poate ar fi si mai fericita gasind bucuria in calitatea materiei si nu in cantitatea ei....

Oare-s inchisa pe viata in peronul uscat al vietii asteptand acel tren care va veni atunci cand timpul va incepe sa curga de-adevaratelea?!

Poate ca Paler nu a fost chiar unic... poate ca oamenii sunt copii fidele, in timp, ale predecesorilor... desi total diferiti fizic... fara a putea exista vreodata in acelasi timp si spatiu... tocmai datorita diferentelor cromozomiale ce ii despart. Va dati seama cata matematica stie Babanu de ne-a creat atat de diferiti, cate permutari si ecuatii, asocieri si distributii a facut intre cromozomii nostrii ca sa ne infatiseze astfel!?...

Invatacel...

2007-11-04T10:53:00.000+02:00

Testez treaba cu publicarea pe blogg... ;;)