Cuvintele...

De ieri, de cand m-am nascut,
Mi-au placut cuvintele...
Ele m-au adormit si tot ele m-au trezit
M-au leganat si binecuvantat
M-au unduit pe picioarele bunicii
Mi-au trezit constiinta la-nmormantari.

M-am indragostit de cuvinte.
Le prind de aripi,
Le decupez si apoi le pictez
Le bat spuma pana ce le storc esenta
Le repet pana ce ies singure
Le-ncorporez in pasta michelangiana
Le proiectez pe Bolta esopiana
S-apoi le fac sa straluceasca
Pe cerul vietii.

M-am prins in hora cuvintelor.
Mi-s dragi prietenele mele,
Si le vorbesc ca unor ingeri
Le savurez esenta pe-ndelete
Si noaptea-n vis imi vin pe gene
Dispar apoi in pernele cu pene.

M-am incredintat cuvintelor.
La inceput era Cuvantul
Caci are o magica putere
De dincolo de-a stelelor pulbere
Cuvintele ranesc, iubesc,
Sau chiar imbolduri zamislesc
Timid nascand in fiecare
Si unduind in suflete sensibile
Candide taine nemuritoare.

Cuvinte albe - cuvinte usoare
Cuvinte negre - cuvinte grele
Cuvinte roz - cuvinte fericite
Sau poate rosii de manie
Cuvinte verzi si pline de-armonie
Cuvinte galbene, sfatuitoare
Cuvinte bleu - oaza de pace
Necazuri mii inchise-n cuvinte gri
Dragostea faurita-n pantec, cuvinte-curcubeu!